În ziua de azi nu mai avem cum să scăpăm de imagini. Dacă mergem la metrou, avem reclame peste tot prin el; dacă deschidem telefonul, primul lucru e lock screen-ul pe care ni l-am setat; iar dacă deschidem Instagram-ul, suntem bombardați de un număr infinit de imagini în fiecare secundă.
De aceea poate nu ne gândim foarte mult la ce stă în spatele unei fotografii. Și pe bună dreptate, pentru că în spatele pozelor cu pițipoance în fața cafenelelor stă doar o prietenă dispusă să dea click pe un ecran de multe ori repede.
Dar pentru multe din fotografiile memorabile din ultimii ani din România, în spatele lor stau fotografi extrem de buni ca Mihai Barabancea sau Vlad Braga. Nu sunt ei singurii șmecheri și nu există neapărat o legătură directă între stilurile lor, dar dacă ești interesat în a învăța puțin despre fotografia de la noi, e obligatoriu să urmărești măcar ce fac ei doi (sau suntem noi fani foarte mari și mai dă-ne dracu’).
Pe Barabancea e simplu să-l introduci: n-ai cum. Fotografiile lui sunt extrem de crude, făcute întotdeauna 100% pe film, nu respectă niciun fel de convenție de lumină sau încadratură și de multe ori arată lucruri la care nu e cel mai plăcut să te gândești. Dar de asta și este un artist atât de important.
Printre subiectele pe care le poți vedea acoperite de Mihai Barabancea sunt și Hustle Festival (de unde a fost dat afară pentru că a făcut poză jandarmilor și nu a vrut să le dea rola de film în timp ce era pe ciuperci), dar și oamenii care locuiau în canalele de sub Gara de Nord din București acum 10 ani surprinși cu acul în mână în timp ce bagă legale.
Ce face aceste poze speciale e faptul că în fiecare din ele vine cu o poveste, ceea ce pare că e și misiunea lui, deși într-o oarecare măsură poate asta e misiunea oricărui fotograf. Numai că poveștile pe care le expune Barabancea nu au filtru.
El pare un om care pur și simplu este extrem de curios și face poză la orice îi iese în drum care i se pare tare. În descrierea cărții lui „Falling On Blades”, spune că e un observator care încearcă să le dea libertatea de a se exprima pe cameră dubioșilor Români și Moldoveni care alcătuiesc România post-comunistă în care ne aflăm. Eu cred că e mai mult de atât. Cred că este un fel de jurnalist care ne arată dedesubturile lumii pe care nu vrem să le vedem.
Ce îl leagă poate pe el de Bragovski, în schimb, e faptul că ambii au verbalizat în podcast-uri diferite că nu ies din casă fără aparat și că văd în fiecare om o poveste. Numai că dacă la Barabancea vezi nebunii în orice stil de pe stradă, la Vlad Braga e posibil să vezi mai mult imagini cu și despre artiști, deși nu sunt singurele poze pe care le face.
Specialitatea lui sunt portretele, pe care le-a făcut cu toată lumea de la Ian, Machanache, Doc, Gojira, Alex și Tugay (am furat și noi o poză cu Alex pentru articolul despre el) până la IAMDDB. Ce le face remarcabile e că toate pozele lui par foarte sincere.
E greu să descrii exact ce înseamnă asta, dar în pozele lui Bragovski parcă vezi în sufletul oamenilor, ies în evidență detalii din cearcănele lor și în general pare că te uiți puțin mai intim decât te-ai gândit vreodată că vrei la subiectele lui.
Și pozele lui de la concerte sunt incredibile. Cred că dacă Barabancea atrage prin absurd, Bragovski o face prin perfecțiune tehnică. De notat e că și Bragovski a fost la Hustle, dar pe el nu l-a dat nimeni afară.
Deși poate am scris mai puțin despre pozele lui, asta e doar pentru că nu sunt la fel de controversiale. În schimb, aș putea să descriu până mâine cum mă fac să mă simt și să apoi să trag o concluzie, dar chiar el spune într-un podcast de pe YouTube că în afară de oxigen totul este interpretabil.
Așa că în loc să vă mai chinuim cu cuvinte, am decis să lăsăm câteva poze pe următoarele slide-uri în speranța că vă vor inspira să treceți prin tot ce găsiți pe profilurile lor și să vă îndrăgostiți de imagini.
