Obsesia pentru mașini e parte din ADN-ul românilor la fel ca berea, fotbalul, semințele și tablele.
În fiecare oraș, comună și sat din țară dacă ieși destul de târziu seara din casă poți vedea oameni care se întâlnesc prin parcări și piețe ca să dea o liniuță și să-și mai arate unul altuia ce au pe sub capotă.
Totuși, puțină lume știe că istoria noastră cu mașinile e mai veche de decât filmulețele cu line-up-uri de Ferrariuri și Merțane din fața Hotelului Rex de la începutul anilor 2000 și Daciile 1310 pe care le vedem din ce în ce mai rar pe stradă.
Primele mașini care au ajuns vreodată în România în 1900 au fost aduse de doi băieți la fel de nebuni ca ăia de la Constituției de azi, Vali Bibescu – care era nepotul fostului domnitor al Țării Românești, Gheorge Bibescu – și un veric explorator pe nume Bazil Assan – care a fost primul român care să facă înconjurul lumii cu un an înainte, în 1899.
Cei doi s-au dus în Belgia și au văzut un FN Herstal extrem de rar și s-au gândit fiecare să-și ia câte unul. Assan s-a ținut mai bine în curbe și a ajuns mai repede în București să-și înmatriculeze mașina, iar de acolo a pornit primul scandal auto din istoria României.
Assan a primit numărul de înmatriculare 1B, doar că și lui Bibescu îi plăcea numărul și avea și pile așa că a făcut gură pe la primărie că îl vrea el – ca orice băiat de bani gata de 20 de ani respectabil. Pentru că bunică-su fusese domnitor, a primit numărul 0B ca un compromis.
Iar pentru că băieții erau singurii cu mașini din București nu se puteau evita în trafic, dar nici nu era încă acceptabil social să te dai jos la unu’ în intersecție așa că 4 ani mai târziu s-au împăcat și au fondat Automobil Clubul Român în 1904 ca să poată să găsească și alți pasionați de mașini de prin țară cu care să bage câte o cursă pe ce drumuri aveau pe atunci.
Vali și Assan trăiesc încă în spirit în zilele noastre prin șoferi ca ăia cu mașini tunate care sparg cauciucuri la Petrom City, cei care se duc la car meet-uri organizate ca AllStars și LowOctober și piloții de curse care se întrec la Rally-Raid și Campionatul de Viteză în Coastă.
O parte mare din motivul pentru care își desfășoară activitatea discret noaptea și nu te lasă să dormi la 3 dimineața, deși există și meet-up-uri legale ca cele pe care le-am listat mai sus, e pentru că în România e foarte scump să îți modifici mașina legal.
După ce spargi o grămadă de timp și mii de euro pe căutat piese, dacă nu vrei să riști să bubui când pleci de la semafor că n-ai înțeles tu bine unde intră ce de pe YouTube, trebuie să te duci la un service să le și instalezi.
N-avem lipsă de ele, de la Racebox și Custom Tuning la service-uri mici deținute de pasionați, numai că orice modificări faci mașinii trebuie trecute prin niște teste și înregistrate la stat, ceea ce te mai seacă de niște bani și mai mult timp.
Nu că asta ar fi o scuză, dar pentru mulți șoferi pasionați care n-au niciuna din cele două asta înseamnă să se vorbească între ei pe grupuri private de Whatsapp, Telegram și Facebook, să iasă cu mașina doar când nu e nimeni pe stradă și să se roage că nu dau de poliție.
Pe lângă comunitățile de tuning, avem și multe asociații sportive pentru pasionați care toate fac parte din Federația Română a Automobilismului Sportiv și organizează peste o sută de curse anual prin țară în toate stilurile de la street racing la rally-uri prin pădure și drifturi în munți pe Transalpina.
Abia am atins suprafața a ce se întâmplă în comunitatea Auto din țară care se dezvoltă în continuu de peste 100 de ani. Există ceva pentru oricine în ea, de la Opel-uri pe OLX la JDM meet-urile de la Table Japoneze unde poți să vezi mașini care arată un pic ca alea din Tokyo Drift.
Pasiunea de a te uita sub capota unei mașini nu discriminează și unește în fiecare zi români de toate spețele care-l pot urî împreună pe Cășuneanu că și-a luat Bugatti Chiron din banii furați cu care trebuia să le facă drumuri în timp ce apreciază unul motorul altuia.
