Într-o seară rece de toamnă de prin Octombrie 2021, pe niște saltele negre discrete din capătul sălii de antrenament de la Academia Cătălin Moroșanu, Claudiu Pătru devenea cea mai tânără centură neagră la Brazilian Jiu-Jitsu din România la doar 24 de ani.
Din afară poate suna ca un eveniment grandios.
Până la urmă, teoretic cel puțin, marchează capătul drumului pentru un atlet care pe lângă că este extrem de talentat natural la sportul pe care îl practică, nici nu a fost bătut de nimeni din țară dinainte să aibă voie să bea o bere legal.
Numai că realitatea e puțin diferită.
Ceremonia de promovare a fost un eveniment discret la care au fost prezenți doar oameni importanți din cariera lui de sportiv de până acum: maestrul lui – Florin Cernat, maestrul maestrului lui – Sergio Vita, colegi de antrenament atât vechi cât și noi cum ar fi Curelao și Vali Chirilă și nu în cele din urmă, toți elevii lui C4.
Mai mult de atât, pentru Claudiu BJJ-ul a fost dintotdeauna o pasiune pe care a tratat-o ca pe un hobby, nu ca pe o carieră, datorită mai multor factori.
În primul rând, e un sport din care extrem de puțini atleți reușesc să-și facă orice fel de viață. Chiar și în rangurile campionilor mondiali, singurii care reușesc să trăiască exclusiv din acest sport sunt fie extrem de faimoși pe internet și se folosesc de asta pentru a vinde instrucționale și merch, fie au propriile lor academii, fie combină cele două.
Pe lângă asta, nici nu a simțit niciodată presiune din el sau de la oamenii din jurul lui de a deveni la rândul lui un campion mondial, deși tatăl lui a deținut una din cele mai importante săli de lupte din anii 2000 care, culmea, se mai și afla pe Strada Claudiu de pe lângă Piața Muncii din București.
Claudiu a crescut prin sala tatălui său, mergând pe acolo cu el încă de pe la 7 ani. Aici se făceau multe forme diferite de luptă, dar lui nu îi prea plăceau pentru că includeau pumni și picioare care făceau antrenamentele destul de plictisitoare în ochii lui.
Prima dată când a devenit cu adevărat interesat de ce se întâmpla prin sală a fost prin aproximativ 2008, când Tudor Mihăiță – fondatorului clubului Absoluto Fighting Center – a venit la sala familiei Pătru cu un atlet brazilian care să țină un seminar de Brazilian Jiu-Jitsu, sport care era total nou pe vremea aia în România.
În BJJ lupta nu se mai baza pe striking deloc, ci era ca un joc între doi adversari pe saltea în care se rostogoleau, se prindeau și se strangulau până când unul din ei “bătea” – adică renunța – iar apoi se lua totul de la capăt fără ca vreunul din ei să fie rănit cu adevărat.
A mai durat câțiva ani până când Claudiu s-a apucat pe bune de BJJ. În anii ăștia a început să meargă la sală – deși făcea doar tracțiuni pentru că îi era frică tatălui său să nu rămână pitic, cum umbla vorba pe atunci – și a început să fie mult mai impunător fizic ca toți copiii de vârsta lui.
Apoi, prin 2011, Florin Ionescu de la Rio Glapping a venit să țină încă un seminar de Brazilian Jiu-Jitsu cu colegul lui de pe atunci, Cătălin Vlad.
De data asta, fiind puțin mai mare, i-a zis direct tatălui său că vrea să facă “sportul ăla când stăteau ăia pe jos”, așa că s-a rezolvat ca Rio Grappling să își facă o casă la sala lor și Claudiu a început să se antreneze ca parte din club.
În următorii 3 ani, Claudiu a început destul de repede să bată până și adulți. Sala era pasiunea lui principală – omul strângea teancuri de reviste Men’s Health din care se inspira să devină din ce în ce mai mare – iar asta îl ajuta să le facă față fizic în timp ce mișcările pe care le învăța la antrenament îi veneau pur și simplu natural.
În același timp, viața se mișca și ea în ritmul ei natural. A intrat la liceu și s-a apucat de chiulit – numai că el chiulea ca să meargă la sală, nu să bea bere în Oktober ca un copil normal.
Nu se regăsea în ce se preda la ore – la fel cum am simțit mulți din elevii români de altfel – și prefera să facă ceva care știa sigur că îi face bine.
Asta a creat o distanță între Claudiu și colegii lui cărora li se părea ciudat să vrei să lipsești de la școală ca să faci ceva sănătos și l-a și băgat în vizorul profilor care-i spuneau că dacă voia să lipsească de la școală să facă antrenamente trebuia să se bage la un liceu sportiv, lucru care l-a făcut să mai și schimbe școlile de câteva ori.
Mai mult de atât, prin 2014, Rio Grappling s-a mutat la Sala Polivalentă și, deși pentru o perioadă a continuat să meargă acolo, se simțea străin să facă lupte într-o sală nouă din capătul opus al orașului.
Asta l-a forțat să-și reconfigureze puțin drumul. Știa că nu se întoarce la luptele din sala tatălui său, dar nu voia nici să renunțe la BJJ. Așa a ajuns Claudiu la Daos Combat – clubul din care face parte până în ziua de azi – și l-a cunoscut pe Florin Cernat.
De atunci până în 2020, înainte să lovească pandemia, C4 a ajuns locul 2 la Campionatul European de Jiu-Jistu, locul 9 la Campionatul Mondial de Jiu-Jitsu, Campion Mondial la Juniori la Kempo Grappling, a intrat la UNEFS – adică în sfârșit era la o școală sportivă – și s-a transformat într-un tanc de 94 de kile.
Mai mult de atât, s-a apucat de wakeboarding – la care e absurd de bun pentru cineva care îl face ocazional din plăcere – și a și cântat pe piesa “M-am lăsat de Coca-Cola” a lui Alex & Tugay despre care am mai scris că a fost unul din primele hit-uri underground de trap din România.
Totuși, Claudiu simțea că nu a găsit încă ce căuta de la viață deși sportul era ceva ce se gândea să lase în spate.
Asta l-a determinat să se apuce și de actorie pe lângă cele 2 grupe de BJJ pe care le ține la Academia Cătălin Moroșanu și în propria lui sală.
Până acum a luat cursuri, a jucat într-o piesă de teatru, câteva clipuri – inclusiv unul despre care nu putem să vă spunem cu 3 trapperi foarte mari care va apărea în curând – și s-a apucat de short-uri pe TikTok, unde are 56k de followeri și câteva clipuri ultra virale.
Deși încă își caută drumul, Claudiu intră în orice face cu o dedicare extrem de mare care probabil i se trage din sporturile pe care le-a făcut toată viața.
BJJ-ul e ceva de care nu se va lăsa până moare, iar rezultatele lui atât ca și competitor cât și ca antrenor sunt în continuare extrem de bune – anul trecut a ieșit locul 5 la Campionatul Mondial de Jiu-Jitsu, anul ăsta a ieșit locul 3 la Campionatul European United World Wrestling – care a fost și singura medalie luată pentru români la bărbați, iar din primul an al lui ca antrenor în 2021 multiplii elevi de-ai lui au ieșit campioni naționali și au câștigat multe alte concursuri.
Doar pentru că are succes într-un domeniu, asta nu înseamnă că e mulțumit să urmeze același drum pentru toată viața. Ba chiar din contră, povestea celei mai tinere centuri negre din România abia a început să fie scrisă.
