J Balvin, un columbian sărman din același oraș cu Pablo Escobar, un artist care scoate muzică doar în spaniolă și e acum unul din cei mai ascultați artiști de pe planetă, ne mulțumește nouă, românilor, pentru că a ajuns cine e.
Povestea începe cam așa: José Balvín a crescut prin ghetto-urile din Medellín unde s-a apucat de reggaetoane și de cântat în cluburi prin 2004.
Muzica lui a tot crescut pe plan local până când, în 2012, a scos piesa “Yo Te Lo Dije” care i-a schimbat viața.
Dacă numele nu-ți zice nimic, 10 secunde pe YouTube o să te bage în spatele taxiului de-acum 11 ani la 3 dimineața după o beție gravă de n-o să-nțelegi cum ai ajuns acolo.
Fără vreun plan de marketing sau schemă la mijloc, românii au mâncat piesa asta cu pâine și miere până când au făcut-o numărul 1 pe chart-urile românești și l-au transformat pe J Balvin brusc în star internațional.
Într-un interviu cu Music Channel de puțin mai târziu, omul descrie cât de ireal i s-a părut.
Auzise de România, știa s-o arate pe hartă, dar nu putea concepe că piesele lui vor prinde undeva unde lumea nici nu înțelegea ce cântă, deși fix la asta spera de când se apucase de muzică.
Muzica lui mai era ascultată și prin state în comunitățile latine, dar acum, datorită românilor, avea cu adevărat un hit internațional.
Ca urmare, Universal Music l-a semnat instant și, după ce a scos și “Tranquila”, care a prins la fel de bine, l-au adus pe omul nostru J Balvin în România în turneu.
Astfel a ajuns să aibă o experiență autentică de artist românaș.
Primul concert al columbianului din Europa a fost la Mega Discoteca Tineretului din Costinești.
Până în ziua de azi, pe YouTube sunt filmări în care un băiat transpirat în maieu sare să-i dea telefonul lui J Balvin ca să-și facă poze cu el în timp ce publicul urlă versurile de la “Tranquila” mai tare decât le poate cânta el în microfon.
Apoi, Buzdugan și Morar l-au chemat la prima transmisie în direct din istoria postului ZU TV să dea un interviu în frig afară la Romexpo.
Interviul începe clasic, Buzdugan întreabă cum e vremea prin Columbia, se face puțină caterincă, dar apoi lucrurile iau o întorsătură super random.
De nicăieri, Morar îl ia pe stage managerul lui J Balvin în fața camerelor să le arate românilor că seamănă cu Bruno Mars – spoiler alert, nu seamănă – după care vine o doamnă de la Universal Music Romania să îi dea un disc de platină artistului.
Dacă sună totul grăbit și fără sens, e pentru că fix așa pare.
Pentru necunoscători, discurile de platină – aka platinum records – reprezintă 1 milion de vânzări ale unui single sau album – la care se iau în considerare și play-urile pe radio, stream-uri, etc. – și e o realizare deosebită pentru orice artist.
Să îl dai cuiva la 2 minute după ce a intrat în emisiune și imediat după ce l-ai luat la mișto pe unul din apropiații lui n-are nici un sens, dar e foarte clasic românesc.
Indiferent, momentul e destul de amuzant și se simte că J Balvin se distra foarte tare în direct și în general în România, lucru pe care l-a și spus în fiecare interviu pe care l-a avut de atunci în care vorbește despre noi – și pe care îl datorăm poate lui Shurubel că i-a cântat un remix compus de el de la „Tranquila” pe plajă pentru UTV.
De acolo, cariera lui doar a luat-o în sus.
Toată energia lui s-a schimbat complet dintr-una de băiat simpatic care descoperă lumea într-una de megastar.
Până a revenit în România la Untold anul trecut, J Balvin devenise deja o vedetă atât de mare încât ne-a fost greu să credem ce v-am povestit până acum, dar ce a trăit el e super inspirațional.
De câte ori n-am auzit toți că în România nu se poate, că n-avem oportunități și că n-avem bani? Ei bine, un artist din Columbia, adică de la vreo 10,000 de km de România a venit până aici ca să demonstreze fix opusul.
Iar dacă el a putut, noi de ce nu am putea?
Avem deja artiști cu foarte mult succes internațional, de la INNA care are reclame în Times Square la OG Eastbull care are probabil la fel de mult succes – dacă nu chiar mai mult – în Italia ca în România.
Scuze de glicemie, dar muzica nu ține cont de limbă, vârstă, gen sau culoare. Nu suntem noi persoanele care să știe să explice de ce prind unele piese mai mult ca altele, dar sperăm că azi vă putem inspira puțin să continuați să vă urmați visele și să nu vă limitați vreodată pe baza cuvintelor altora.
