Tom Fulton a fost cândva un copil mic din Scoția care dădea fuga în fiecare sâmbătă seara să se uite la Pro Wrestling pe televizorul lui bunică-sa.
Cu cât a crescut, și-a dat seama, la fel cum am făcut-o mulți alți fani de-a lungul timpului, că bătaia nu e pe bune oricât ar fi vrut să creadă că John Cena chiar poate să țină bărbați de 120 de kg pe umeri așa lejer în timp ce se zbat.
Cu timpul, a uitat de wrestling și s-a apucat de altele, doar că undeva în spatele creierului a rămas blocat cu creasta albastră și colanții cu zebre pe care-i purtau wrestlerii din anii ‘90.
La un moment dat, prin 2007, când deja avea 22 de ani, a început să se uite la TNA – TotalNonstopAction – unde se băteau pe atunci wrestleri cum ar fi Kurt Angle, Dudley Boyz, AJ Styles sau Steiner Brothers.
I-a plăcut atât de mult să-și vadă toți eroii din copilărie din nou în în ring încât s-a înscris la Source Wrestling și s-a apucat să învețe ce era de fapt tot spectacolul ăsta pe care-l privea.
În foarte scurt timp, Tom a învățat că deși Wrestling-ul nu era bătaie, nu era nici o coregrafie repetată înainte, ci mai degrabă un show de mișcări pe care le improvizează luptătorii pe loc pentru a duce către un rezultat predeterminat.
Toată ideea e ca wrestlerii să facă mișcările să pară extrem de realiste ca să țină publicul în priză, dar nici să nu-și rănească mai mult decât trebuie adversarul ca show-ul să continue cât de mult simt ambii.
Tom și-a creat un personaj – Future Shock – și a început să concureze în Pro Wrestling oficial prin 2011, dar a realizat devreme în drum că e un domeniu în care e foarte greu să ajungi la nivelul la care să poți să arunci oameni de pe scară pe bani, nu doar din pasiune.
Numai în UK există 170 de promoții de Pro Wrestling independendente locale și peste 700 de școli la care lumea se aruncă de pe corzi săptămânal, ca să nu mai zicem că în Japonia, Mexic, și State lucrurile sunt mai nebune.
Așa, Tom s-a apucat să-și caute de muncă prin Europa până a ajuns în România – tot în același an – unde a avut surpriza de a afla că nu există niciun fel de promoție în care ar putea concura.
Pentru următorii 2 ani a lucrat pe aici în timp ce mai concura prin Ungaria, Italia și alte țări în care nu era cel mai greu lucru să ajungă din București, făcându-și un mic nume.
Lipsa de scenă de wrestling de la noi a început să i se pară o oportunitate de a împrăștia cultura pe care o iubea atât de mult într-un loc nou, așa că în 2013 s-a apucat să organizeze primul show de Pro Wrestling din România.
Cu ajutorul conexiunilor pe care și le formase prin industrie și a antrenorilor pe care îi avusese în Scoția, în Septembrie 2013 a pornit Source Wrestling School Romania și a început să-i pregătească pe primii luptători de show.
Televiziunile și radio-urile românești au sărit să-l ajute pe Tom, care s-a apucat să plătească avioane și cazări pentru cei mai buni luptători pe care îi putea convinge să vină din afară, iar tot felul de firme au vrut să-l sponsorizeze.
În ultimul moment, câteva persoane cheie s-au retras din publicitate și sponsorizare de frică să nu se bage într-un eșec, dar pentru Tom era deja prea târziu să dea înapoi.
Cu ultimii lui bani s-a apucat să promoveze și să închirieze o sală pentru primul show de la prima promoție de Pro Wrestling din România: Romanian Wrestling Alliance, care a avut loc în Sala Antilopa – o fostă fabrică de pantofi din Pantelimon – în Mai 2014.
Aici s-au născut cele mai nebune personaje de care nu știai că ai nevoie în viața ta. Kid Romania – care a intrat pe “Mai sus de locul 2” de la Voltaj îmbrăcat în luchador cu short și mască în tricolor – a participat într-un Tag-Team match cu Badea Gheorge – care a intrat în ring direct de la stână cu șuba împotriva mașinăriilor care au creat Wrestling-ul – Mașinăria Neagră și Mașinăria Albă.
Românii noștrii au luat bătaie în fața unui crowd de 100 de nebuni care s-au distrat ca niciodată. Seara a continuat cu încă câteva meciuri highlight-uit de un title fight între Nikki Storm – care luptă prin WWE acum – și Audrey Bride și s-a terminat cu un Royal Rumble de 11 luptători pe care l-a câștigat Kid Romania.
Toată nebunia asta e pe YouTube până în ziua de azi alături de alte câteva gale din perioada aia.
Tom și-a asumat faptul că organizează show-uri din dragoste, așa că face până în ziua de azi gale de RWA în sala lui de la Source Wrestling School din Bucureștii Noi cu speranța că într-o zi va putea crea o industrie în care wrestlerii români care au apărut între timp să poată face bani cu adevărat din asta.
Deocamdată, susține financiar toată scena de Pro Wrestling din România din banii pe care îi face luptând ca Future Shock prin toată lumea.
Kid Romania nu se mai luptă, iar mulți alți wrestleri ca Alin Roxxx și Super Mario Mihai au venit și plecat la fel ca el din 2013 până acum din cauza dificultăților financiare și a stresului fizic pe care îl pune show-ul pe corp.
În ziua de azi, cel mai popular luptător pare să fie Iorgu Aggressor, care e pictat ca un membru Kiss pe față și aude doar metal în cap din anii ‘80 și mușcă lanțuri din metal de plăcere.
Tom nu mai pune galele pe YouTube, pentru că investiția financiară de a face show-ul să arate la fel de bine filmat ca în realitate e pur și simplu prea mare în momentul de față, iar mult din atmosferă se pierdea în ce a postat pe canalul Romanian Wrestling Alliance.
Ne-a povestit că cel mai bun mod de a vedea luptele din gale – următoarea fiind pe 20 Mai – e de la un metru de ring ca să simți și tu vibrațiile capetelor care se lovesc de saltea.
Biletele se dau repede pentru că în sală sunt doar 100 de locuri, dar dacă vrei să vezi și tu ce înseamnă să se arunce un român de pe colț ca Jeff Hardy, show-urile au loc suficient de des încât sigur prinzi șansa să te simți și tu iar ca o petardă de copil.
