Azi am fost la o oază irlandeză din plămânul Bucureștiului pe lângă care mulți din voi ați trecut fără să știți măcar o dată, dacă nu ați și fost în el în cei puțin peste 30 de ani de existență pe care îi are.
Când îl găsești bine lipit de parterul unui bloc socialist de lângă Piața Victoriei, cu siguranță nu te aștepți să fie atât de legit pe cât e.
Clar e locul unde mergi chitit să bei 14 beri, nu neapărat să mănânci ceva, dar și meniul de mâncare este foarte gros și am vrut să vedem care e secretul longevității acestui spot.
Oferta de bere e fără prea multe pretenții sau figuri de beri artizanale de care cu greu mai poți să scapi prin localurile din București.
În cazu’ în care nu ești așa mare împătimit, este una clasică și eficientă, așa că ne-am conformat și am mers și noi pe ceva lejer.
Dacă totuși nu ești fan bere, clar mai ai și alte opțiuni dure de băut – sau poate mai bine mergi și faci o plimbare liniștită prin parc.
Runda 1 – Fish & Chips
sau cum să prelungești luciditatea pentru încă 3 beri
Nu trebuie să fii un expert în gastronomie ca să știi ca acest fel de mâncare se prepară în stilul original doar cu pește cod.
Aici din păcate s-a înlocuit cu vărul lui din Vaslui – șalăul, un țărănuș de apă dulceagă. Explicația chelnerului fiind criza mondială de pește cod.
Gustul nu e atât de rău, dar s-au cam zgârcit cu înveliș, lucru care îl face să nu fie atât de pufos, dar cei trei nuggets dolofani de pește uleioși si delicioși alunecă destul de ușor și din fericire nu m-am înnecat cu niciun os.
Cartofii nu spun prea multe dar sunt cinstiți – decojiți la cuțit – ca pe vremuri, cam fazi pe gust și o să te facă să termini sosul ăla la primii 5-6 cartofei.
Clar nu vii aici pentru mâncare, dar mai e mult de îmbunătățit la ea, sau macar să primești încă cinci porții de sos ca să poți să treci fiecare îmbucătură printr-o baie cinstită.
Nota 5/10
Sunt printre puținii cartofi pe care nu îi mâncăm de placere, ci doar pentru că sunt acolo și că nu suntem atât de pescari încât să mâncăm doar pește gol.
Runda 2 – Irish Beef Pie
bobița post-beție
A doua rundă e asezonată cu aceiași cartofi fără sentimente. În schimb sosul ăla periculos s-a schimbat cu un micro-bol umplut cu mazăre scursă din conservă, și ea fără suflet.
Cât despre plăcinta asta de care eram foare entuziasmați, e cam eșec.
Crusta de deasupra este ca o cărămidă uscată, iar conținutul se cam duce spre un terci cu miros și gust de scară de bloc populată în mare parte de pensionari.
Într-un final am dovedit-o și cumva ne-am împrietenit – aduce mai mult a pateu cu carne de la patiserie, dar capacul ăla de placintă trebuie neaparat înmuiat că altfel îți rupe proteza în două.
Cu siguranță la beție își face treaba și probabil ești dispus să te lupți mai tare cu învelișul ăla greu de doborât. Sigur cu gesturi mici poate fi îmbunătățită – sau poate doar avea bucătarul o zi proastă.
Nota 5.5/10
Cartofii ăștia trebuie scoși rapid la pensie că nu e nimic bun de ei. Trebuie neapărat la felu’ asta să ceri sosul de la F&C ca să ungi cartofii.
Concluzia este că pe mâncare nu prea se excelează, dar merge să bagi ceva ca să nu te ia cu răuț de la prea mult alcool.
Echipa locației, în schimb, este extrem de primitoare și atmosfera este foarte liniștită, deci cu siguranță este un spot bun să mergi să îți înneci amarul în băutură singur sau în grup organizat.
