Ăsta e pitstop-ul foamei de pe Caramfil.
Nu e la fel de simplu și ieftin ca MCDrive-ul de la 12 noaptea, dar cu siguranță și aici poți să îți iei stilul la plimbare și să mergi rapid să mănânci ceva super bun când te lovește foamea.
În același timp, e și genu’ de loc unde să inițiezi o seară oficială alături de rudele tale de gradul unu și doi, trecute de 34 de ani, care au pretenții să mănânce hrană curată.
De băut, de data asta am stat potoliți, fără prea multe încordări. Am băgat o apă ca să facem cei minim 2 litri obligatorii pe zi și o bere pentru calul nostru.
Cu toate astea, pe meniu te așteaptă o varietate generoasă de opțiuni pentru hidratare care mai de care mai ambițioase, gen cocktailuri categoria grea – pe stilul, ești anu’ 1 la facultate și ieși cu colegii de la cămin să le arăți că ești cineva.
Runda 1 – Adana Kebab
cei trei muschetari și garniturile lor
Adana-ul la marele fix, e perfect făcut, plin de verdeață și nu d-aia olandeză, cantitate generoasă.
Legumele coapte în mare stil, salata verde suculentă a intrat elegant, murăturile direct energy drink, mult mai bune decât ne-am obișnuit să mâncăm pe la localurile orientale.
Ardeiul ne-a cam înroșit eșapamentul sinceri să fim.
La final, surpriza farfuriei e lipia aia turbată care se îmbibă cu toate gusturile, numai bună de închis cu ea înfășurată ca fularul pe o adana care îmbrățișează o bucată de roșie și puțin ardei kapia.
Nota 10/10
Concluzia farfuriei e că e prea bună. Ai grijă dacă nu ești suficient de înfometat, că porția e pentru curajoși și e posibil să ajungi să arunci și pe la câini din ea.
Runda 2 – Pizza Orientală cu Cașcaval și Sujuk
o pide periculoasă, botezată prost
E puțin fail faptul că în meniu se cheamă “pizza” – lasă puțin impresia că e localul unui italian care se crede libanez.
Lăsând asta la o parte, poți să asemeni acest pide cu o tavă făcută din cea mai buna pâinică pe care ai mâncat-o vreodată, inundată cu cașcaval topit și ornată cu felii de cârnat scandalagiu, puțin picant.
O delicatesă care pare că a fost concepută după fantezia culinară a unui burlac bătrân.
Prea bună, important e să te înfigi în ea fix când vine și e încinsă, să vezi cum se întinde brânza aia și să simți cârnatul cum îți sfârâie între măsele.
Nota 10/10
Blatul e făcut în același cuptor unde se produc și pâinicile – de care nu ne-am atins, că totuși ținem la siluetă, dar păreau și ele că sunt cu siguranță prea bune.
Runda 3 – Kafta cu Tahini
discobolul cu pastă de covrig
Bătălia numărul trei se dă cu nebunia asta de carne tocată, același stil înalt ca aia de adana, friptă în mod smashed și scufundată într-o mare de tahini cu particule de legume coapte.
Cine e fan covrigi cu susan practic o să trăiască unul din cele mai frumoase momente culinare din viața lui.
O sa devină un sport să cauți bucățile de carne prin marea aia de tahini, care e atât de mult încât o să poți să îți îmbibi și bucăți din celelalte feluri de mâncare aici.
Carnea e bine asortată cu verdețuri și condimente, suficient cât sa nu îți pice greu.
Nota 10/10
Aici clar o să ai nevoie de o extra salată sau o manevră pentru că gustul ăla de tahini poate fi înecăcios dacă nu ești total dăruit acestui stil de viață susănit.
Runda 4 – Kataif cu Fistic și Kashta
kataifu’ după 3 luni în Vaslui
Pe ultima sută de metri s-au cam înecat corăbiile la mal.
Încă credem că ospătarul ne-a făcut manevră pentru că nu am mai văzut niciodată kataif fără fidea.
Practic am primit un suport stil baclava – dar nu atât de însiropat – care era plin cu brânzică gustoasă și bine presărat cu fistic.
Un desert bun, cinstit, dar nu e chiar ce te aștepți să primești când ceri kataif. Ospătarul a jurat că e ce trebuie, dar încă există suspiciuni din partea echipei CC.
La urma urmei, a fost un desert cinstit, cu gust de lapte și nu foarte dulce.
Nota 8.5/10
Cu siguranță aici e loc de mai bine, dar poate că și ștacheta a fost ridicată mult prea sus înainte de desert.
Experiența a fost clar una care primește calificativ favorabil, iar echipa a fost primitoare și drăguță.
Viteza de servire se încadrează la categoria mediu spre rapid.
Un bonus pentru amatorii de shisha, cel puțin cât am stat noi acolo, părea că este battle de arome, lucru care clar nouă nu ne-a displăcut.
Playlist-ul a fost și el constant pe zona de proveniență a mâncării, deci dacă stai prea mult acolo ai grijă când pleci să nu ți-o ia umărul la plimbare.
