Cine se dă pe skate în România e imposibil să nu fii auzit deja măcar o dată numele Marius Constantin.
În același timp, chiar dacă mulți probabil suntem familiari la nivel de suprafață cu ce a făcut Marius cu Slatina Skate Crew, rezultatele lui la contesturi internaționale și cu toată munca pe care a depus-o ca să crească scena de skate din orașul lui, pentru noi povestea lui a fost întotdeauna ceva ce am auzit mai mult ca o legendă urbană pe care n-am putut să o confirmăm.
De asta, cu ocazia faptului că tocmai a fost “Go Skateboarding Day”, l-am căutat și ne-a făcut onoarea de a ne povesti de la A la Z drumul lui prin lumea skate-ului.
Totul începe în 2006.
Marius, care și-a petrecut primii ani din viață la țară cu bunicii și a venit mai apoi cu tatăl lui la Slatina când intra în clasa 1, a crescut impresionat de toate lucrurile mai ciudate pe care le vedea pe stradă, fie ele tatuaje, pantaloni mai largi, piercing-uri, dar mai ales de skate.
Fiind într-un oraș atât de mic, avea un exemplu foarte vizibil după care să se inspire pe care-l mai și știa toată Slatina, anume un punkist numit Zeppe, care a fost prima persoană pe care a văzut-o el sărind la scări, dând bonelessuri și bătând orașul pe placă.
În 2006, pe când avea 17 ani, l-a luat pe un tovarăș și s-au dus la Zeppe și grupul lui de prieteni care stăteau strânși la un spot din centrul orașului și a început să se dea pentru prima oară pe skate.
În același timp, Slatina anului respectiv, la fel ca multe orașe din țară, era un loc rămas în urmă cu timpul, unde abia începuse lumea să aibă net în toate casele de câțiva ani, deci nici pomeneală de skateshopuri și parkuri în care să-ți iei ce ai nevoie și să înveți să te dai, chiar dacă Marius deja începuse să muncească la firma tatălui său și ar fi avut posibilitatea să cumpere un skate.
Abia un an mai târziu, după ce a plecat de curiozitate să vadă cum e pe acolo la muncă o lună în Italia, și-a cumpărat prima lui placă, la 18 ani, un complet Oxelo pe care a cheltuit 65 de euro, în alte cuvinte enorm pentru vremea respectivă.
E important să ne amintim că pe vremea aia, chiar dacă aveai un skate, internetul nu era ce e acum și era foarte greu să înveți să te dai dacă nu știai ce ai nevoie să cauți.
Cine a crescut mai prin orașe mari avea mereu OGs care se dădeau de mai mult timp și cărora, chiar și cu toată timiditatea din lume, le mai puteai cere un pont la un trick, dar pentru Marius singura șansă să învețe câte o schemă nouă la început era să-l mai prindă pe Zeppe când venea acasă de la facultate și să-l tragă de limbă.
În timpul unui session dinăsta, Zeppe l-a întrebat pe Marius dacă vrea să învețe să se dea street sau freestyle, dar pentru el nici nu conta încă, trickuri să fie.
Treptat a tot învățat, mai un ollie, mai un boneless, un railflip, s-a și dus în excursii prin Craiova, Câmpulung Muscel și București unde erau alți skateri de la care să prindă câte ceva, iar la un moment dat în acest journey, un tovarăș de-al lui Marius care se dădea pe role i-a luat placa și i-a aratat un fel de old-school impossible de pe rail, fix cel mai clasic trick de freestyle.
În momentul ăla s-a auzit click în capul lui Marius, căruia i s-a părut ceva magic în simplitatea trickului pe care-l văzuse, și a realizat că nu trebuie să vadă pe cineva sărind la super multe trepte ca să fie impresionat de ce se poate face cu skate-ul.
După ce a început să se mai popularizeze YouTube-ul prin 2009, Marius a observat o lipsă mare în comunitatea de skate, și anume că nu existau tutoriale în limba română.
Iar dacă tot nu le făcea altcineva, s-au apucat el și tovarășii lui să le facă, născând prima iterație a canalului Slatina Skate Crew.
Știau că nu–s cei mai buni skateri și că n-au neapărat nici cel mai clean stil, mai ales în comparație cu riderii din orașe mai mari care aveau comunități mai mari în jurul lor, dar ardea pasiunea în ei prea tare ca să nu o dea mai departe și, dacă sunteți și voi din generația de skateri care a prins acele tutoriale la vremea când apăreau, probabil țineți minte că fix aceste lucruri le făceau atât de plăcute de urmărit pentru un beginner.
Lumea a reacționat la contentul ăsta, mai ales că băieții din Slatina, pe cât n-or fi fost ei cei mai buni la trickuri, au fost niște pionieri în skate content.
Am mai vorbit noi de canalul lui Uscat și cum te punea în postura de muscă pe perete pe la sesiuni cu cei mai buni skateri din țară, sau despre cum ne uitam la băieții din Eroilor Mafia ca la niște zei, dar Slatina Skate Crew, după ce a evoluat din tutoriale în semi-vloguri, skituri, challenge-uri și edituri cu toți copiii de prin oraș, a devenit un canal la care te puteai uita indiferent dacă erai skater sau nu și să te simți ca și cum ești la un hangout cu proprii tăi prieteni.
Evident că au fost și mulți hateri, mai ales pentru că videourile de la Slatina aveau un feeling foarte intim și ne dădeau un look complet nefiltrat în dinamica prieteniilor dintre diferiți copii care erau destul de sălbatici pentru standardele internetului de acum, dar și pentru că era simplu să dai cu ură spre băieții ăștia care păreau pur și simplu că se distrează mai bine decât o făceam mulți.
În 2012, Marius a decis să se mute definitiv pe freestyle, deși era mult mai nepopular decât street skating-ul, și a început să dea mesaje către diferite branduri în care să ceară produse la schimb pentru reclamă pe canalul Slatina Skate Crew – care între timp devenise cel mai mare canal de skate din România, cel puțin din ce ținem noi minte și mai putem găsi acum online.
Brandul Sk8Kings a răspuns până la urmă pozitiv, i-a trimis o placă, iar Marius s-a apucat să învețe mai multe trickuri de freestyle și să plece și la primul lui concurs de freestyle în același an.
Deși n-a rupt cine știe ce prima dată când a participat la Campionatul Mondial de Freestyle de la Paderborn, experiența în sine l-a motivat să continue cu freestyle-ul în paralel cu făcea pentru Slatina Skate Crew.
Au continuat să filmeze ce se întâmpla în zilele de skate și chiar și tutoriale, numai că nu mai apărea și Marius în ele, ci doar băieții care se dădeau în continuare street și care, până în momentul ăsta, deja se dădeau mai bine ca el pe stilul ăsta.
În același timp, Marius se tot dezvolta pe zona de freestyle, a prins sponsorizări, iar la Paderborn pleca deja în fiecare an.
După ce în 2012 abia participase pentru prima oară la Campionatul European de Freestyle de amatori, în 2013 a reușit să ia locul 2 la cel mondial, iar în 2014 și 2015 s-a întors la Paderborn și a devenit pentru doi ani consecutivi Campionul European de Amatori la Freestyle Skateboarding.
Datorită succesului pe care-l avea, au început să tot apară copii în orașul lui care să se dea freestyle și să învețe de la el, în timp ce băieții din Slatina Skate Crew tot creșteau și începeau să migreze spre următoarele etape din viețile lor.
După ce au lansat Slatina Skate Crew The Movie în 2015, s-a și destrămat crew-ul.
Toți au început să se lase de skate, să se mute la facultate sau la joburi prin alte țări și orașe, iar până și Marius era mutat în București de câteva luni până când au lansat filmul.
Cu toate astea, deși o eră se încheia, tot pe atunci a început și una nouă în viața lui Marius.
Pentru că fusese campion european de freestyle la amatori 2 ani consecutivi, a început să fie împins să devină pro, iar sponsorul lui principal, Cirus Skateboards, a început să lucreze spre a-i face prima placă, care a derivat dintr-un experiment de al lui Marius cu un șoricel pe niște plăci Eroilor Mafia.
La Pro n-a reușit să reproducă rezultatele pe care le avusese la Amatori, dar tot a reușit să termine în primii 5 de câteva ori, iar mai mult de atât, a reușit să formeze un club sportiv și să adune lângă el oameni ca Daniel Popescu, Rhiana Grigore și Carmen Ioniță, care acum participă și au și ei rezultate la contesturile de freestyle.
Iar munca lui nu s-a rezumat doar la contesturi de skate, ci pe lângă asta mai are și propriul lui shop, Nose and Tail, și, dacă vi se părea cumva că are prea mult timp să respire, mai are și job și o viață normală, cu soție, de trăit între toate astea.
Anul trecut a reușit să rupă și o barieră enormă pentru Slatina cu care se luptau skaterii dinainte să se apuce el, și anume să se implice într-un proiect cu primăria orașului pentru a ajuta la construirea primului lor skatepark.
Rezultatul a fost superb, iar ca inaugurare, cu sprijinul primăriei, au organizat și un contest epic care părea că va fi începutul unei ere extrem de prospere pentru Slatina ca hub de skate atât pentru România cât și la nivel European, numai că, între timp, s-a schimbat partidul de la conducere și, din cauza unui conflict politic, s-a decretat că nu se va mai organiza nimic în acest skatepark pentru ceva timp.
E o notă dubios de tristă de inclus într-un articol pe care noi l-am început ca celebrare a reușitelor lui Marius și a contribuțiilor lui în comunitatea de skate, dar e și o realitate că în România, deși suntem departe de unde am fost acum 20 de ani, dezvoltările pozitive din comunitățile urbane încă sunt de multe ori blocate de conflictele interne ale sistemului politic, iar pentru noi, să auzim despre lupta lui Marius de a dezvolta comunitatea de skate din Slatina și cum a ajuns atât de departe doar ca să se blocheze în ceva așa de banal a fost straniu.
Cu toate astea, el perseverează.
Anul ăsta, s-a dus cu o echipă enormă de 14 români la Campionatul Mondial de Freestyle de la care s-au întors abia cu câteva zile înainte să stăm noi de vorbă.
Printre ei, Carmen Ioniță a luat locul 2 la categoria de fete, Eva Grigore locul 4, Rhiana Grigore locul 6, iar Mircea Nicolescu, pe care probabil l-ați mai văzut la street sau la Învață Din Mers, a luat locul 2 la Rookies.
Genul de devotament pe care-l are Marius către comunitatea de freestyle e ceva extrem de rar în general, dar e și ceva enorm pentru dezvoltarea sportului ăsta, lucru care n-a trecut neobservat la nivel mondial.
Tocmai de-asta, așa cum am zis și în titlul articolului, anul trecut Marius a devenit de departe cel mai tânăr membru al Freestyle Hall of Fame la doar 37 de ani.
Între 2012 și 2024, a reușit să facă mai multe pentru sportul ăsta decât reușesc alții în cariere întregi, iar asta nu e din spusele lui, ci este pur și simplu un adevăr obiectiv.
Venind din Slatina, unde abia exista o scenă de skate sub orice formă, Marius a creat cel mai mare canal de YouTube de skate românesc, a devenit primul român cu rezultate mari la concursuri internaționale de freestyle, a lansat un shop, s-a băgat în oala primăriei să se asigure că iese bine skatepark-ul din propriul oraș și continuă să fie o prezență ultra-activă în scena asta.
Discuția noastră, pe cât la un moment dat o luase într-o direcție pesimistă când vorbeam de primărie, s-a reglat cu câteva cuvinte simple.
Marius ne povestea cum a venit cineva să-i ia interviu în timp ce era la campionatul mondial, și l-a întrebat ce înseamnă skate-ul pentru el.
Ca orice om, în momentul respectiv, nu s-a gândit prea tare și a dat un răspuns general, numai că până a venit să vorbească cu noi, a avut timp să rumege întrebarea asta și a ajuns la un alt răspuns pe care ni l-a împărtășit nouă.
Skate-ul pentru Marius înseamnă tot.
