Luni a apărut în toate cinematografele din țară mult așteptatul, anticipatul și inpredictibilul blockbuster românesc „Romina, VTM”.
Un film al cărui marketing se învârtea în jurul faptului că sunt în el Bogdan DLP, Cristina Pucean și Yny Sebi putea să fie ori hilar ori penal. Și, după ce am fost la el în avanpremieră luni seară cu sala plină, pot spune că e hit.
În mare, în film e vorba despre Romina, jucată de Nicole Cherry, care se ocupă de terasa din Costinești a lui ta-su.
Personaje principale mai sunt și Valentin, jucat de Rareș Maris, un băiat sărac din București venit la rude să cânte pe plajă ca să o ajute pe mă-sa cu bani, și Gino, jucat de BDLP, fostul prieten al Rominei care a bubuit pe net cu piese scrise de Romina și după a părăsit-o pentru Cristina Pucean (pe care o cheamă Pamela în film).
Romina și Valentin sunt eroii cântăreți ai filmului care se îndrăgostesc în timp ce încearcă să-și ajute familiile, iar Gino e antagonistul cocalar care se crede prea șmecher pentru Romina, dar are nevoie de ea să îi scrie în continuare piesele. O mare parte din acțiunea filmului se învârte în jurul faptului că Gino încearcă să bage râcă între Romina și Valentin.
Restul personajelor există mai mult ca să îi ajute pe protagoniști sau ca să creeze momente funny, deși fiecare are o funcție importantă în cum se desfășoară povestea. Fără să stric filmul, pot spune că pentru mine subplot-ul dintre Yny Sebi și mama lui Costi Max a furat show-ul, cu fiecare actor (Yny Sebi e actor acum, na-ți-o p-asta) jucându-și rolul la perfecție.
În mare, filmul e distractiv, are suflet, are momente pline de emoție la care toți cocalarii din cinema aplaudau și țipau, și e clar că a găsit o formulă de succes. Nici nu e greu să înțelegi de ce.
Filmul e produs de Bromania, Selly și fondatorul Global Records, Ștefan Lucian + Alexandra Hash (despre care nu știm multe). Echipa asta, în frunte cu Bromania, a scos cele mai de succes filme românești din ultimii ani, cel puțin din punct de vedere comercial.
„Teambuilding” are cele mai mari încasări din istoria României. Adică, în alte cuvinte, e cel mai vizionat film românesc făcut vreodată. Wow, nu?
„Tabăra”, „5GANG: Un altfel de Crăciun”, chiar și „Miami Bici”, au un singur lucru mare în comun. Sunt produse de Bromania. Și toate, pe rând, au fost cele mai de succes filme din țară și au rupt recorduri peste recorduri.
Pentru mulți fani români de cinema asta sună fix a blasfemie. Noi care am făcut un film care a câștigat Cannes, așa am ajuns? Noi cu filmele noastre serioase, dramatice despre avorturi și comunism? Cum se poate așa ceva?
Răspunsul cred că e mai simplu decât ar zice multă lume și nu cred că ține de o lipsă de cultură.
Filmele românești așa cum le știm, serioase, cu actori consacrați, trimise la toate festivalurile din lume, sunt de multe ori lucrări artistice foarte bune. Dar sunt foarte plictisitoare pentru consumatorul de rând. Majoritatea oamenilor se uită la filme, ascultă muzică și se dau cu capul de pereți ca să se distreze.
Pe lângă asta, e scump să bagi un film în cinema și să îl promovezi. De majoritatea filmelor românești care apar nici nu prea auzim. Nu știu dacă mulți din românii care rup Netfilx-ul au văzut „Amintiri din Epoca de Aur” sau „Un Pas în Urma Serafimilor”.
Și asta nu e vina celor care au făcut filmul și nici a audiențelor, e doar o consecință a faptului că nu e ușor să aduci un film în fața oamenilor care au TikTok, Netflix, YouTube, HBO GO la ei pe canapea, fără să cheltui foarte mulți bani făcând asta.
„Romina, VTM” în schimb, nu se ia foarte în serios, e promovat extrem de bine, și e plăcut de văzut. E total diferit de ce ne așteptăm să fie un film românesc, și de aia merge. Să sperăm doar că mai mulți filmmakeri români își dau seama și încep să facă la fel.
