Primăvara a venit în forță anul ăsta și odată cu ea încep să apară, la fel ca soarele pe cer, petrecerile.
Pentru mulți români, indiferent de gen sau vârstă, e o tradiție la fel de importantă ca Paștele să se ducă la party, să se rupă autentic și să pună minim 10 story-uri cu scena în care nu se înțelege nimic de bass, iar de câteva săptămâni încep să apară fix ca ciupercile la Waha.
Numai că dacă ești nou în lumea asta și nu ți-ai dat-o încă pe la muzică electronică poate fi puțin greu să înțelegi de unde să începi să o descoperi.
Cel mai des când începi să auzi de party-uri, probabil vei da de minimale. Asta e parțial pentru că pe la începutul anilor 2000, doi DJ șmecheri pe nume Rhadoo și Petre Inspirescu au început să le bage după ce au fost la antrenament în Ibiza.
Pe vremea aia paleolitică dinainte de Instagram, DJ din România din grupurile lor împărțeau cam aceleași 100 de viniluri, iar datorită repetiției ăsteia, comunitatea a acceptat destul de repede genul muzical.
Asta nu înseamnă neapărat că ei doi au fost primii DJ sau produceri care îi spărgeau pe români pe atunci. Raresh, Cezar, Kozo, Prâslea și alții ca ei erau chemați să bage lumea-n transă în cluburi din mai multe țări.
Treptat au apărut așa de mulți artiști români de minimale încât de 1 Mai în 2007 s-a organizat prima ediție de SunWaves în Mamaia. Cine știe cunoaște, dar și cine nu cunoaște sigur a auzit de acest festival clasic care e de departe cel mai popular eveniment de genul ăsta produs în România.
Românii sunt atât de morți după SunWaves – no pun intended – încât au început să apară și ediții internaționale prin Zanzibar și Ras Al Khaimah (zi tu ce exotic sună) unde bagă tot line-up-uri aproape full de românași.
În ziua de azi, minimalele au devenit un fel de mândrie națională. Când stai destule ore la rând să dansezi pe ele, ritmul tobelor și a basului devin foarte ușor de înțeles și te trec neașteptat dintr-o stare în alta, iar românii sunt ca niște șamani ai genului.
De asta e și așa de populară muzica asta între noi. La party dai de oricine de la avocați la trapperi și bombardieri sau cryptobros fotbaliști, iar asta se reflectă și în faptul că se aud minimale românești peste tot din Guesthouse până-n New York unde a bagat Raresh muzică la Resolute mai devreme luna asta.
Dacă doar ești curios de cum arată o seară obișnuită de minimale, cea mai mare concentrație din ele e probabil în București. În afară de Guesthouse, poți să mergi la Kristal, Control, CoOperativa, Platforma Wolff sau chiar și la Monteoru în funcție de cartierul care îți place mai tare.
Iar dacă ești veteran deja și ai nevoie de o încălzire mai intensă, până vine SunWaves-ul de pe 1 Mai, fii fără grijă. Peste două weekend-uri vine Holiday Mood, și lineup-ul e frumușel, deci poate ne vedem pe acolo.
Dar dacă n-ai drum pe la București o să găsești în toată țara party-uri de minimale după 5 minute de căutat pe Facebook. De aici vine de multe ori și critica oamenilor față de ele.
Ăia care sunt mai eclectici în muzica electronică o să zică că dnb-ul, psy-ul, tek-ul, dub-ul sau oricare gen la mijloc între ele, sunt toate mai forță și că prea multă lume stă pe o felie prea strâmtă a muzicii electronice.
Nu zicem că n-au și ei dreptatea lor, dar lumile fiecăruia din genurile astea sunt și ele pline de party-uri tari rău care vin sub multe forme în multe locuri, de la păduri și câmpii la hale și subsoluri, iar un singur articol n-o să te poată trece prin toate ca un rave clasic.
Până explorăm mai departe genurile de muzică electronică pe care te poți rupe sistematic, sperăm că ți-am făcut măcar o introducere bună în cel mai popular dintre genurile astea de la noi ca să te încălzești puțin până vine vara.
