În mijlocul aburilor de căldură care rupeau asfaltul din București prin ultima seară de Vineri a lunii Iulie, strada din fața Urbanistului s-a umplut de persoane adunate să asculte pentru prima dată albumul nou al băieților de la $uicidjego$, “Deasupra Jegului E Totul Murdar”.
Din afara mulțimii abia dacă înțelegeai ceva în afară de 808-urile nesimțite ale lui JoeyCrack și twisturile colorate ale lui TrippydaDrippy, dar dacă treceai de lumea mai liniștită de la margine care dădea din cap pe piese și intrai în centrul haosului, ajungeai la un cerc de oameni condus de Grepy care moshuia cu toată energia din lume și cânta vers cu vers piese care abia ce fuseseră tease-uite săptămânile dinaintea evenimentului.
În același timp, pe cât de multă lume au strâns la event și cât de tare a fost, $uicidjego$ au dezvoltat hype-ul ăsta atât de puternic atât de repede încât internetul e încă în urma impactului lor din lumea reală.
În 2022, Trippy lansase 2 EP-uri “Down$outhCraiova”, în care deja începuse să se joace cu stilul inspirat de $uicideboy$ care le definește originile sunetului, iar Grepy, care lansa trap metal în perioada aia, a dat peste muzica lui și i-a lăsat un comment care a dus la o discuție din care și-au trimis fiecare câte o piesă pe care să dea celălalt.
Inițial nu s-a legat nimic cu piesele trimise, asta până în iarna de la începutul lui 2023, când s-au văzut în sfârșit după ce i-a dat Trippy mesaj lui Grepy să-l cheme la București la studio, fără să știe că deja erau amândoi mutați în același oraș.
Când s-au întâlnit în sfârșit față în față la studio, au făcut piesa “De la Capăt”, prima care urma să ajungă pe mixtape-ul de cover-uri $uicideBoy$ după care le-a rămas și numele pe care-l au acum.
Mixtape-ul $uicidJego$ s-a lansat doar cu câte o piesă pe lună, ceea ce înseamnă că, deși “Magic Gri”, prima piesă de pe el a apărut pe 3 Februarie 2023, ultima piesă de pe mixtape apărea abia un an mai târziu.
Asta le-a permis cumva să își rafineze sound-ul și workflow-ul sub mai multe forme în timp ce lucrau la proiect.
De exemplu, JoeyCrack – pe care dacă nu-l știi după nume sigur îl știi după vreuna din piesele pe care le-a produs pentru RAVA, NANE, Killa, Oscar, Amuly, Macanache, IDK și o grămadă de alți artiști – era la Iași și îi descoperea pe un live în care puneau piese de ale lor.
Fiind și el fan al sound-ului Memphis și phonk în general, le-a trimis 3 beaturi, dintre care două au devenit piesele “Cel mai jegos suicid” și “Luăm Narcotice”, care urmau să apară mult mai târziu în poveste.
Mai mult de atât, tot discutând între ei, JoeyCrack le-a propus băieților să preia el și partea de mix-master, iar deși la început l-au refuzat pentru că lucrau deja cu altcineva pe partea asta, pe parcurs, circumstanțele s-au schimbat și totuși a început să se ocupe de la distanță și de ingineria de sunet a pieselor.
Până în Decembrie 2023, când deja apăruse majoritatea mixtape-ului, se formase un hype destul de mare în jurul sound-ului băieților, care-și promovau constant piesele pe live-uri și în snippeturi după care, dacă nu ajungeai fan, sigur ajungeai suficient de curios încât să bagi o piesă.
Trippy și Grepy nu cântă de parcă au milioane de euro în conturi și carteluri de mexicani în spate, ci și-o ard foarte real față de ce înseamnă viața de bagabont român indiferent din ce oraș ești, fie ea cioate-n cartier, grătare vara sau seri în care te gândești la ce faci bine și ce faci prost în viața asta, ceea ce îi categorizează cumva mai aproape de rapperii old-school și trupele de punk de la noi, mai degrabă decât de alți artiști care fac trap și au apărut în ultimii 5-6 ani.
Iar felul în care au început să apară pe scenă a fost tot din filmul ăla.
Primul lor concert a avut loc cu o invitație de la Desvalido, atunci când organiza show-ul de reuniune al lui Take No More din Fabrica puțin înainte de Crăciun, iar de acolo au plecat a doua dimineață direct spre gară prin țară cu Macanache, pe care l-au cunoscut fix atunci, când au plecat împreună în turneu, după ce le-a dat DM și să-i invite să vină cu el.
Prima oprire din turneu, culmea, a fost la Iași, de unde e JoeyCrack, cu care deși lucrau deja de câteva luni nu apucaseră să se cunoască irl niciodată încă, iar după au continuat să se plimbe vreo 3 luni până în Martie 2024.
Un lucru de menționat e că în tot timpul ăsta ei nu s-au oprit deloc din lucrat la piese, ceea ce a însemnat că atunci când s-au oprit din concertat deja aveau un material întreg gata, anume un LP în colaborare cu Sudokku sub numele de “Clanul Mistic” pe care nici n-apucaseră să îl lanseze deși începuseră să îl înregistreze din 2023, numai că în același timp erau pregătiți și să termine de făcut și să-și scoată în lume primul album oficial, “Din Adâncurile Sudului Jegos”.
După ce au tras, mixat, pozat și filmat tot ce trebuia pregătit pentru album, au început să-l și lanseze în 4 părți a câte 5 piese pe săptămână de pe 30 Iulie până pe 23 August.
Genul ăsta de release-uri e ceva ce noi de la CURENT n-am mai văzut până acum în țară, deși asta poate înseamnă că suntem noi în urmă, dar ni s-a părut un concept tare rău.
Practic, tu ca fan ai doar de câștigat.
Pe lângă că vezi mai mult content de promovare a pieselor, ceea ce în cazul băieților de la $uicidJego$ variază de la skituri amuzante cu grătare și snippet-uri blană, înseamnă că ai piese noi încontinuu o vreme atunci când încep să lanseze un material și că nu trebuie să asculți 20-30 de piese dintr-un foc, iar fiecare dintre ele vine la pachet și cu un mic visualizer sau clip.
E cumva și o abordare pe care ei o consideră necesară din cauza faptului că refuză să semneze vreun deal prost de label și să-și piardă din controlul creativ asupra proiectelor pe care le fac, ceea ce înseamnă că orice bucățică de promovare pe care o folosesc pentru un release e gândită și executată complet de ei.
Până acum pare să funcționeze bazat pe cifrele pe care le-au făcut cu primul album, buzz-ul pe care l-au generat apoi cu lansarea LP-ului “Clanul Mistic” și haosul pe care l-am văzut la Urbanist la lansarea proiectului de la care am pornit tot articolul ăsta, “Deasupra Jegului e totul murdar”.
Procesul pentru albumul ăsta e prima dată când au făcut lucrurile ceva mai diferite, deși n-a fost neapărat intenționat.
Trippy a trebuit să petreacă mai mult timp la Craiova, iar Grepy a avut multă treabă care l-a ținut în București, ceea ce i-a forțat să stea separat și să-și trimită piese unul altuia ca să-și tragă bucățile pentru o parte din piesele de pe album.
În același timp, în ăștia 2 ani și jumătate de când fac muzică împreună, au căutat să experimenteze cu sound-ul lor și, deși se simt în continuare influențele de la care au plecat, să se separe de eticheta de $uicideboy$ de România care li s-a pus.
Trippy s-a apucat de beaturi, ceea ce a fost în sine o evoluție sonică care le-a permis să își dea filmul mai puternic și a dus la producții solo de la Trippy cum e “Stau pe o bancă în Vitan” și coproducții între el și Joey cum ar fi “Bully”, iar pe partea de video au evoluat enorm.
Fiecare piesă de pe albumul nou are un vizual unic, toate filmate de Cafea Albă și unele, cum e clipul de la “În Cerc” animate de Cuscrew, care aprofundează povestea băieților foarte puternic, gen “Throw Up!”, interludul lui Bahoi, unde se vede skillul de graffer al lui Trippy în timp ce dă o bombă mare SJS.
Pe piese în sine sunt în mare doar ei doi jucându-se cu diferite stări și întâmplări extrem de relatabile, încărcate cu o energie haos rău de tot.
Un minut, pe “South Bop” – care e co-produsă de Trippy cu Grepy în perioada primului lor mixtape – cântă despre relax de vară, grătare pe afară și vibe-uri bune, apoi, pe “Stricat la Cap într-un costum decent”, îi auzi cum își pun dubii despre lumea din jurul lor și emoțiile pe care le simt, iar apoi mai intră “În Cerc” sau “Chiar e Greu” și-ți vine doar să dai din cap.
Cam așa s-a simțit și la Urbanist, doar că acolo s-a cam dat din cap și s-a făcut moshpit pe aproape fiecare piesă, mai ales după ce a început lumea să se încălzească puțin.
Iar în mijlocul nebunelii, Trippy și Grepy păreau ca la ei acasă de confortabili.
Când a început lumea să facă mosh între mese, le-au tras deoparte frumos să facă loc. Când a căzut cineva pe jos, Grepy i-a ridicat cu mâna lui să vadă că se poate continua moshpit-ul în siguranță. Iar când a vrut lumea să cânte albumul cu ei, s-au urcat pe o masă și au început să cânte cu publicul de zici că erau cu frații lor într-un foișor la 4 dimineața.
Între timp a și apărut albumul pe care ne-am strâns atunci să-l ascultăm, “Deasupra Jegului E Totul Murdar”.
Numele îi vine de la faptul că, după 2 ani de piese, concerte și colaborări de toate felurile, băieții simt că nu s-au schimbat foarte multe lucruri.
Au ajuns deasupra jegului, au fani, lumea le apreciază muzica și îi cheamă să cânte, dar viața e cam aceeași.
Singurele schimbări reale vin din felul în care s-au maturizat în viețile lor, abordarea lor față de muzică din punct de vedere al calității pe care se așteaptă s-o livreze cu fiecare piesă pe care o fac și seriozitatea cu care lucrează.
Iar dacă e ceva cu care ar vrea ei să rămână oamenii care citesc articolul ăsta, pe lângă că ar trebui să le ascultați albumul nou – ceea ce vă sugerăm și noi, pentru că sincer ni se par cei mai hard artiști din țară în momentul ăsta – e să nu vă omorâți, că nici ei n-au făcut-o.
