Sinc n-a avut o copilărie obișnuită.
La 7 ani, mergând spre școală, cu sor-sa fix înainte de vacanța de crăciun, l-a călcat mașina în timp ce traversa strada, rupându-i piciorul și forțându-l să termine anul acasă.
Și-a revenit fizic, dar petrecând atât de mult timp plecat de la școală, s-a întors de la recuperare direct în clasa a 2-a și nu s-a mai lipit cartea de el, lucru care l-a transformat într-un copil haotic și plin de energie care făcea probleme în continuu.
Ca rezultat, s-a apucat de Counter-Strike la greu și, pentru că avea nevoie de un loc în care să-și consume energia ca să nu mai ajungă bătut acasă, s-a apucat și de Karate.
Când avea 11-12 ani, tot stând pe forumurile de CS, a devenit curios de semnăturile personalizate pe care și le puneau oamenii și care se vindeau cu o grămadă de bani dacă erau suficient de deosebite și de rare.
Momentul în care s-a decis că vrea să învețe să-și facă semnătura de unul singur a fost primul lui pas în design grafic.
Și-a descărcat Photoshop CC 2 și s-a apucat să facă iconițe, semnături, butoane și tot ce mai avea lumea nevoie pe forum.
După vreo 6-7 luni de asta, i-a atras atenția un poster de la karate, editat de o fată de acolo care, la momentul respectiv, i se părea lui Sinc că e 10 nivele peste el ca designer grafic.
Asta l-a făcut să înceapă să editeze afișe de karate, numai că le făcea cu poze cu el de pe podiumuri de la campionate mondiale și europene pentru juniori la care participa în vremea respectivă.
La momentul ăla, karatele era viața lui, numai că totul urma să se schimbe după ce tatăl lui a făcut un accident cu motocicleta care l-a forțat să ia o pauză de la muncă și, implicit, l-a lăsat fără posibilitatea de a îl sprijini pe Sinc mai departe în ele.
Asta l-a făcut să o lase moale cu luptele pentru o vreme și să se apuce de alt sport.
Din întâmplare, vecinul lui Sinc, Cyutz, avea și încă are propriul lui studio de dans și l-a luat cu el la cursuri.
Mai mult de atât, organiza battle-uri la studio și chiar și o tabără de dans cu coregrafi mari internaționali care veneau să predea în Constanța, iar Sinc s-a băgat să facă afișele și pentru ele.
Pe lângă asta, s-a apucat să se ducă din ușă-n ușă pe la cafenelele din Constanța să se ofere să le facă afișe până când a găsit pe cineva care chiar a avut încredere să lase un băiat de 14 ani să se ocupe de ele.
Până la 16 ani, Sinc deja avea un portofoliu întreg de grafici ca cele de care am povestit mai devreme și deja învăța și să deseneze în Illustrator.
Ce-i plăcea cel mai mult să facă în Illustrator erau desene cu artiști cărora le asculta muzica, predominant rapperi americani ca Redman și Travis Scott, dar unul din artiștii căruia i-a făcut un desen de genul și apoi l-a postat pe instagram a fost Lu-K Beats, care pe vremea aia încă făcea trap fără versuri, mai spre dubstep.
Lu-K a văzut postarea și i-a dat mesaj lui Sinc, spunându-i că are nevoie de un designer grafic, iar așa a ajuns Sinc să facă, la 16 ani, coperta pentru single-ul „Killa House Klan” al lui Killa Fonic.
Văzând că Sinc e talentat, Lu-K i-a mai dat de lucru cu artwork-urile.
A încercat să-l pună să se ocupe și de brandingul pentru Șatra B.E.N.Z. atunci când urma să o lanseze, dar încă nu avea suficiente cunoștințe încât să se ocupe de ceva atât de complex.
Deși mai făcuse una alta și învățase mult ca și copil, în 2016 a început cu adevărat să i se lege cariera.
În vara aia s-a angajat într-o tipografie în care făcea design pentru cluburile cele mai tari din Mamaia și a început să vadă ce înseamnă cu adevărat calitatea în design, selecție de fonturi premium și atenție la detaliu.
Apoi, spre toamnă, l-a căutat iar Lu-K și i-a cerut un artwork pentru piesa “Scrum” a lui Killa cu Connect-R.
Sinc tot plănuia de ceva timp să plece în București, dar în Septembrie în anul acela, fix înainte să înceapă clasa a 12-a, și-a dat demisia de la tipografie, și-a luat inima-n dinți și a făcut în sfârșit mutarea.
Și-a luat toți banii pe care îi strânsese de la job și, în loc să termine liceul, s-a mutat în București, unde îi bătea munca în geam și era deja și sora sora lui la facultate.
La început, treaba a fost simplă și liniștită.
S-a mutat într-un apartament al unei rude cu sor-sa, a început să-și petreaca zilele făcând grafici la studio-ul Quantum Music, unde lucra Lu-K Beats, și să cunoască toți artiștii care-i plăceau și veneau pe acolo să facă piese cu Lu-K, inclusiv pe Shift, Irina Rimes, Nosfe, Keed și Guță.
Cel mai tare l-a marcat un moment în care a venit NANE la studio și, atunci când Sinc a vrut să facă cunoștiință cu el, NANE i-a zis că deja știe cine e.
Uite așa, la 19 ani, Sinc era în vârful lumii. Pe lângă că avea de lucru și stătea zilnic cu oameni pe care înainte îi admira de la 250 de km distanță, a făcut și logo-ul de la Quantum Music pe care apoi l-au transformat într-un semn mare montat în studio, adică avea un semn fizic al succesului de până atunci pe peretele camerei în care stătea zilnic, iar ăsta era doar începutul.
După câteva luni, a fost forțat să plece din apartamentul în care stătea, iar Lu-K l-a luat în apartament cu el și atunci s-a dat drumul la nebunie.
A continuat să lucreze pentru artiștii Seek Music, preluând majoritatea coperților lui Killa Fonic din perioada aia, inclusiv pentru „Emotiv Munteana” și „Trendsetter” și făcând grafici pentru „Liceeni Trap&Roll”, „Înainte Nosferatu” și o grămadă de alte albume și piese.
Mai mult de atât, după ce s-au cunoscut la Quantum Music, a început să formeze o prietenie și să lucreze mult cu NANE, pentru care, de la piesa “B.M.V.” a făcut mai multe grafici decât poate să țină minte, de la coperți la zeci de modele de merch.
A ținut-o așa până în 2020, când l-au prins din urmă niște stări emoționale pe care le îngropa și au început să-i afecteze sănătatea fizică.
A început să dezvolte alopecie, să se simtă mereu anxios și înghesuit, stări cu care nu era deloc obișnuit.
Ca rezultat, în Aprilie a început să plece înapoi în Constanța, inițial făcând naveta până înapoi în București odată la câteva săptămâni, apoi în Iulie hotărând să rămână acasă de tot.
Schimbarea asta drastică a început să-i afecteze și munca, în sensul în care, deși la începutul anului încă avea proiecte mari, făcând o copertă de album pentru Damian Drăghici, branding pentru Connect-R, un logo pentru El Nino, după ce a plecat de tot în Constanța telefonul a început să sune din ce în ce mai rar.
Omul pe care-l creditează el ca fiind cel mai de bază în perioada aia, care l-a susținut și cu proiecte constante dar și cu sprijin moral, prietenește, a fost NANE.
NANE-l suna, îl încuraja să se întoarcă în București, se oferea să-l ajute în caz de nevoie atunci când vine, iar în Decembrie Sinc și-a luat inima în dinți și s-a întors în București.
Odată ce a revenit, deși încă lucra cu NANE și cu Lu-K Beats cât fusese plecat în Constanța, a decis că vrea să-și facă și un drum separat, al lui.
Primul pas în direcția asta a fost să se întoarcă în locul în care aterizase prima dată în București, la Quantum Music.
CEO-ul de acolo l-a băgat într-un proiect mare, pentru un partid politic, deși Sinc n-are afilieri de genul, iar așa a început roata să se învârtă iar.
2021 a fost un an bun pentru el.
NANE începuse să lucreze cu Albert NBN și MGK666, iar Sinc le făcea acum și lor toate graficile, iar pe lângă tot ce mai făcea în direcția asta, inclusiv artwork-uri pentru Petre Ștefan, OG Eastbull, BVCOVIA și alți artiști, a intrat cu Ștefan Dragic în proiectul Bullseye.
Bullseye, în caz că nu mai țineți minte, era un brand de streetwear pe care-l purtau absolut toți trapperii în clipuri în perioada 2021-2023 pentru care Sinc făcea toate design-urile grafice, iar după ce Ștefan s-a oprit din a se ocupa de Bullseye, l-a luat și pe Sinc cu el mai adânc în fashion.
Următorul lor proiect împreună, la care se tot lucrează de vreo 2 ani, a fost Balkan Atelier.
Balkan Atelier e un brand high-fashion, momentan nelansat, care face design-uri inspirate din motive românești, inclusiv poșete de piele înconjurate cu garduri din fier printat 3D, bandane care înlocuiesc motivele clasice cu mileuri și tot felul de alte haine pe care încă nu le-a văzut lumea, iar Sinc a făcut grafica și simulările de la care au plecat multe din produsele astea.
Ăsta e proiectul care l-a provocat cel mai mult în ultimul timp.
Pentru fiecare poșetă, a trebuit să ia poze cu garduri pe care le făcea Ștefan, să le decupeze, să le migălească câte 30-40 de ore în fața calculatorului și să le aranjeze pe genți astfel încât să poată fi apoi duse mai departe modelele și transformate în realitate.
Mai mult de atât, ca să iasă cu totul din gaura neagră în care intrase în 2020, s-a apucat de câțiva ani de kickbox, pe care-l tratează la fel de serios cum își tratează munca ca designer.
Povestea asta a început pentru că Sinc s-a decis să înceapă să se îngrijească mai mult după episodul prin care trecuse și a încercat inițial să o facă mergând la sală.
După ce a încercat-o cu sala, de care s-a lăsat după ce a luat o țeapă de la un antrenor personal, prietenul lui cel mai bun l-a luat cu el la sala lui Florin Pîrtea de mma iar Sinc, fiert încă pe lupte de când făcuse karate în copilărie, s-a ținut de treabă ca lumea.
A început s-o ia atât de în serios încât din 2023 își petrece fiecare vară la Constanța, în training camp, unde n-are voie sucuri, dulciuri și nimic altceva, iar apoi în Septembrie se întoarce în București și se antrenează la Benny Fight Academy.
Deja nici nu se mai antrenează doar pentru sport, ci a început să și concureze. Chiar dacă s-a apucat de kickbox la 25, are deja 6 meciuri la amatori – 3 câștigate și 3 pierdute.
De când trăiește ca un sportiv legitim, adică are grijă obsesivă de ce mănâncă și gătește fiecare masă, aleargă și face antrenamente în fiecare zi și își împarte timpul doar între sala de lupte și laptop-ul pe care lucrează, parcă totul merge mai frumos.
În paralel cu Balkan Atelier, încă face grafică pentru mulți artiști, reunindu-se recent cu Killa Fonic pentru prima oară de când a plecat din Șatra să îi facă design-urile pentru turneul RADIOFONIC și făcând artwork-uri pentru Mario Fresh, El Nino, DARA, Shift, BLANCO și mulți alții.
Iar diversificarea proiectelor lui nu s-a oprit la haine ci, când s-a lansat Spill The Tea, Freelook și Oscar i-au dat lui să se ocupe de branding, pentru care, cu logo-ul creat de Freelook, a vectorizat grafica pentru cutiile de suc și a creat-o pe cea pentru frigidere și merch.
Dacă e o concluzie de tras din povestea asta, în afară de faptul că Sinc a lucrat extrem de multe proiecte tari și a fost unul din cei mai importanți designeri grafici din epoca de aur a trap-ului, e faptul că nu știi niciodată ce are viața pregătită pentru tine.
Puțină lume din jurul lui Sinc credea că băiatul hiperactiv, repetent, care atunci când era mic făcea grafici pentru CS urma să ajungă atât de mare din punct de vedere artistic și disciplinat cu munca și sportul, dar uite că, indiferent de ce i-a aruncat viața în față și ce drum i-a așezat, acum e un nume pe care n-ai cum să-l omiți din hip-hop și din design.
