Cât de frumoase sunt serile cu frații la FIFA în care-ți dă 4-0 în prima repriză ăla care are jocu’ acasă? Dar alea când faci lobby pe CS ca pe vremuri și vă înjurați că nu știți din cauza cui ați pierdut meciul?
Dacă nu le-ai trăit pe astea, sigur ai băgat măcar un League of Legends pe telefon. Iar dacă nu și ești genul care face asta, măcar sper că ești conștient că jumătate din România și-a spart mii de ore pe jocul lor preferat pe consolă, PC sau tabletă în viața asta.
Dar ce nu cred că știi, e că mulți din ei fac și bani din asta. Și nu mă refer la ăia care fac stream. Mă refer la ăia care se joacă competitiv în concursuri prin toată lumea. Atât de mulți din ei o fac de fapt încât anul trecut s-a băgat un proiect de lege în parlament care să îi recunoască drept sportivi.
Asta nu înseamnă că orice gamer poate să și fie sportiv, trebuie să fii competitiv la unul din jocurile pe care le-am menționat mai sus sau la Dota, Fortnite, Warcraft, PUBG, etc.
Esports sunt ceva mare rău de tot la nivel mondial, adică sunt o industrie de 1 miliard de dolari. Și se pare că românii sunt extrem de buni la ele.
Una din cele mai mari organizații de evenimente de esports din lume, PGL (Professional Gamers League), s-a fondat chiar în București în 2002.
La vremea aia prindeai jocuri video în mare la internet cafe. Doar copiii norocoși mai aveau pe acasă câte un calculator obosit, făcut pe piese de tații lor pe care să se joace când vor.
Din asta s-a născut și o competitivitate foarte mare în toate internet cafe-urile din România. Toți smecherii intrau pe servere cu PGL în titlu și își băgau și ei PGL în nume ca să pară high-level.
Motivarea din spate era că, dacă ei și tovarășii lor erau suficient de buni, prindeau tupeul să se înscrie la una din cele trei cupe naționale PGL.
Cine ieșea în top-urile cupelor ăstora se califica apoi la World Cyber Games, care aveau la rândul lor un set de calificări organizate în România tot de PGL, pe care dacă le câștigai puteai pleca cu toți frații tăi sau surorile tale în Korea de Sud la finale.
Deci de la 5 lei pe juma’ de oră la internet cafe la calculator până la finala mondială a celui mai prestigios turneu din lume era nevoie doar de puțin tupeu, un drum până la Constanța la calificări și apoi puteai să vezi dacă ești cel mai bun din lume. Păcat că nu știau părinții noștri.
Dacă în 2002 deja era așa, vă puteți imagina cât de mult a crescut între timp industria asta. În ziua de azi există gameri ca zAndy, de care probabil n-ai auzit niciodată, dar care a făcut 200 de mii de dolari doar din turnee de Fortnite anul trecut.
Și nu e singurul. w33 se joacă de pe vremea cu LANcafe-urile și CS 1.6, iar acum a ajuns să strângă peste 2 milioane de dolari din podiumuri la toate concursurile de Dota 2 din lume până la 27 de ani.
Chiar și cea mai bună jucătoare de CS:GO din lume e Româncă și o cheamă ANa, care cu echipa ei Nigma Galaxy a câștigat primul loc la fiecare concurs la care a participat anul trecut.
Mai sunt mulți despre care am putea scrie, dar vă mai zicem despre Bebe care a fost campion internațional la FIFA 08 și oDoamne care sparge League of Legends-ul în toată lumea. Chiar și la PUBG pe telefon echipa de români Eastern Stars a făcut 40 de mii de dolari anul trecut.
Deși sigur o să mai treacă ceva timp până când lumea se va familiariza cu ideea că eSports necesită o structură similară cu sporturile fizice și că sunt și ele un sport al minții ca un fel de șah, sigur nu vor dispărea prea curând.
Cluburile sportive se dezvoltă destul de mult și gamerii de profesie tratează totul din ce în ce mai serios, așa că poate data viitoare când pui mâna pe controller o să simți și tu că ai la fel de adânc gaming-ul în sânge ca muștarul de pe mici.
Pentru că dacă nu știi să dai măcar un gol din bulan și-un kill de la spate, nu ești demn de țara ta.
