Sustenabilitate e un cuvânt pompos pe care-l tot auzim aruncat în stânga și-n dreapta în ultimii ani când vine vorba de haine, ceea e e și normal dat fiind că fashion-ul e una din cele mai poluante industrii din lume.
Dacă termenul te face puțin confuz nu te condamnăm. Nu există o definiție clară a ce înseamnă deși la bază are o idee foarte simplă:
Sustenabilitate înseamnă să faci orice poți ca să nu rupi în două planeta pe care trăim și să asiguri că și copiii noștri o să trăiască într-o lume decentă cu ceva oxigen pe ea.
Ca și cumpărători e normal să nu ne gândim întotdeauna la asta și să ne mulțumim cu ce e mai ieftin, că doar există presiuni sociale de a fi mereu fresh și nu toată lumea are salarii de CEO.
În schimb, fiecare brand e la un moment dat confruntat cu o dilemă: să producă cât mai ieftin, știind că hainele lor sunt făcute din bumbac cules de asiatici plătiți sub 10 lei pe zi în fabrici care stau să cadă peste muncitori și să își țină prețurile competitive sau să producă totul local la costuri mai mari și să contribuie dezvoltării atelierelor de prin țară cu riscul de a rămâne cu produsele pe raft din cauza prețului lor.
Nu există o soluție simplă, dar multe branduri românești fac pași admirabili înspre a produce haine într-un mod mai etic.
E imposibil să facem o listă completă a brandurilor care trag spre asta, dar sperăm ca prin exemplele pe care le dăm mai jos să vă arătăm măcar după ce să vă uitați dacă vă pasă de unde vin hainele pe care le purtați.
Totul începe cu alesul materialului din care se produc hainele.
Axel113 e un mic family business deținut de Ada și Ana Goiu care nu are vreo finanțare mare externă în spate, dar face un efort mare în a alege cu atenție materialele de la o sursă din Italia care respectă cu adevărat drepturile omului.
Fabricile care produc materiale în Europa sunt forțate să respecte reglementări mult mai stricte decât cele din Asia, ceea ce înseamnă că toți angajații lor, fie că lucrează pe câmp sau pe banda de producție, nu stau între șobolani și nu muncesc până leșină pentru sume penibile.
RIP Bananas, un brand românesc de streetwear început prin 2020, a ales să se ducă mai departe și să producă totul doar din materiale organice deși asta le-a crescut costurile și mai mult.
Dacă intri pe site-ul lor o să vezi că aproape totul e sold out, dar nu pentru că milioane de români s-au tripat să fie bio, ci pentru că soluția lor la problema costului a fost să limiteze numărul de articole pe care îl produc din fiecare produs.
Acum asta e cu dus și întors pentru că firmele ies mult mai bine la preț dacă produc mai multe bucăți, dar în același timp pot rămâne cu stocul blocat pentru așa de mult timp încât ajung să fie nevoite chiar să arunce produse vechi, lucru care contribuie în mod direct la poluarea apei sau a aerului în funcție de modul prin care scapă gropile de gunoi de ele.
Alte branduri, ca Ograda, au recurs la a face din stocul mic o oportunitate de a crea capsule limitate – cum a fost colecția lor de 8 pulovere unice decorate cu fotografii de la prieteni de-ai lor.
CraXittude chiar a și găsit un fel de a integra sustenabilitatea în direcția creativă a brandului.
Fiecare haină produsă de ei e o operă de artă neconvențională care se joacă cu geometria și materialele în stiluri nemaivăzute, lucru care nici nu ar putea fi realizat altfel decât prin producție manuală, locală – ca să îndeplinească viziunea artistică – și un stoc extrem de limitat al produselor greu de replicat. A, și mai și folosesc doar materiale organice.
Decizia de a produce în țară e un pas foarte important înspre sustenabilitate, deși poate nu pare așa la suprafață.
Atunci când formezi o relație strânsă cu un atelier local, automat asiguri un trai pentru angajații de la croitoriile și atelierele respective – ceea ce e un win în sine – și poți și să vezi cu ochii tăi dacă lumea de acolo e tratată în regulă și trăiește decent.
Deși e un ideal frumos să încercăm să facem viața cât mai bună pentru toată lumea implicată în producția unei haine, asta automat vine și cu costuri și prețuri mult mai mari decât ne-au obișnuit multe din magazinele de prin mall-uri, dar nu e neapărat ceva negativ.
Producția de genul ăsta rezultă și în produse care țin mai mult, ceea ce înseamnă că tricourile nu se rup și trebuie schimbate constant, iar hanoracele nu fac scame după 3 spălări.
Mai mult de atât, hainele produse în masă nu au același feeling special pe care ni-l dau piesele pe care știm că nu le mai are aproape nimeni din țară.
731 e un brand care și-a bazat toată identitatea pe asta.
Fiecare produs al lor e 1 of 1, iar ele sunt create prin reciclarea unor haine calitative vintage pe care le reconstruiesc prin fuziunea cu alte produse similare și materiale neconvenționale – cum ar fi corturi militare – pe care le produc în mod direct băieții care dețin brand-ul fără să mai apeleze la vreun atelier.
În felul ăsta ei nu doar că nu contribuie aruncării la gunoi a hainelor perfect funcționale pe care nu le poartă lumea, dar le și dau o a doua viață ca piese unice extrem de fresh.
Dacă încă nu te-ai convins că sustenabilitatea în fashion nu e doar un pretext de a vinde haine mai scump, cel mai bine poți să simți ce înseamnă dacă mergi în persoană pe la magazine ca ALTRNTV, Ototo Fashion, AlbAlb și MONOTON care toate vând doar produse de genul și cochetează cu ideea de a promova cât mai mult sau exclusiv produse românești.
Mai mult de atât, vânzătorii de la ele sunt cu adevărat pasionați de ceea ce fac și te pot ajuta să dezvolți o înțelegere mult mai mare asupra subiectului așa cum au făcut-o și pentru noi, lucru care sigur te va încuraja măcar să te gândești mai atent la ce cumperi data viitoare când ai nevoie de haine noi.
