În ziua de azi, SADDO își petrece zilele într-un studio din București în care pictează liniștit lucrări cu care umple lumea de zeci de ani.
E cunoscut în lumea artei pentru picturi bogate despre hip-hop în care arată totul de la sărăcia în care au crescut artiștii lui preferați la beef-uri, aur și opulență, deși a crescut la un continent distanță de lumea în care trăiesc ei.
Practic, e un copil visător din Mediaș care n-a crescut încă, nici la 42 de ani.
Drumul lui a început încă din copilărie, în anii ‘80 și ‘90. Pe atunci lumea îl știa doar ca Raul Oprea.
Consuma toată arta pe care o prindea, muzică rock, filme sci-fi și cărți fantasy, ca apoi să transforme tot ce vedea în desene pe caiete.
Prin 2000 a ajuns la vârsta de facultate și s-a gândit să dezvolte mai departe pasiunea asta la cursurile de grafică de la Universitatea de Artă și Design din Cluj.
Profesorii rigizi și temele tehnice de care a dat îi cam tăiau entuziasmul pentru artă, numai că o excursie în state în timpul căreia a dat pentru prima oară de pereți plini de graffiti și muraluri a schimbat totul.
Ăla a fost primul lui contact cu arta de stradă care i-a amintit că desenatul poate să fie la fel de distractiv ca-n copilărie, fără prea multe reguli.
Așa, după ce a terminat facultatea, a format grupul “The Playground” cu câțiva prieteni de prin Cluj cu care mai băga câte un sketch când stăteau la beri și râsete.
Împreună au început drumul în street art – de la stickere cu personaje amuzante și mesaje la stencil-uri decupate și postere și apoi picturi pe pereți și muraluri.
Nu prea erau ei cu vandalismul – adică nu îi interesa să-și vadă tag-ul peste tot prin oraș – așa că desenau în clădiri abandonate sau pe la festivaluri de artă unde puteau să o facă fără să deranjeze pe nimeni.
În același timp, orice artist are nevoie de un tag indiferent de unde dă sau ce desenează, așa că Raul a devenit SADDO.
S-a mutat la București și a cunoscut din ce în ce mai mulți artiști. Fără să vrea, a făcut parte din boom-ul de street art de la începutul anilor 2000.
Prin 2007 a venit înspre el primul proiect de freelancing: un poster pentru evenimentul Mountain Dew “Urban Noise 3” cu concursuri de bmx și agresive, lansare de album Vița de Vie și concert Bitza.
Personajele pe care SADDO le-a desenat atunci erau atât de fresh și jucăușe încât au început să îi vină din ce în ce mai multe proiecte de ilustrație și street art pentru clienți ca Burn, ING, Enel sau Coca-Cola, toate aduse de agenții de publicitate care voiau să lucreze cu el.
Asta l-a făcut să-și dea seama că filmul lui e mai de freelancer și că-și dorește să lucreze la propria artă în paralel cu alte proiecte mai comerciale.
Printr-o combinație de muncă multă, networking, recunoaștere pentru arta sa și hustle cu email-uri către galerii de artă și agenții de publicitate a ajuns să își ducă lucrările la expoziții prin Canada, Portugalia și Thailanda.
În arta lui de până în 2016 aborda teme ca lumea naturală a animalelor, mitologia și moartea.
Undeva pe drum între toate țările și proiectele simțea că subiectele astea nu-i erau aproape de suflet. Degeaba era bun dacă nu era mulțumit de ce făcea.
În 2017 a trebuit să pregătească din scurt o lucrare pentru ceva expoziție în Barcelona și s-a schimbat complet jocul în mintea lui.
Devenise, în timp, fan hip-hop și în special fan Kanye, Drake și Kendrick.
Neavând mult timp să creeze ceva pentru expoziție, și-a adus aminte cum a început tot drumul ăsta în lumea artei pentru el: desenând ce auzea prin muzică sau vedea prin filmele care-i plăceau.
A început o pictură pe hârtie cu Kanye pe care n-a terminat-o în timp util, dar s-a distrat așa de mult lucrând la ea încât a postat-o pe Insta cu caption-ul “couldn’t finish it on time, and now I decided to go on with it and make it into a series. More soon”
Așa a început să contureze stilul pentru care e renumit în ziua de azi: inspirat din arta tapiseriei, în care încadrează subiectul într-o ramă plină de simboluri și elemente din povestea personajelor pe care apoi le umple de culori vibrante.
Focusul lui nou pe cultura bogată a hip-hop-ului și istoria lui a atras atenție din multe părți, ceea ce a dus la proiecte cu publicații ca Scena9 pentru care a făcut o ilustrație cu B.U.G. Mafia pentru un articol despre muzica anilor ‘90 din România.
În același timp, a colaborat și cu The New Yorker în a face portrete cu Pop Smoke și Kid Cudi pentru articole despre albumele lor “Shoot for the Stars, Aim for the Moon” și “Man on the Moon III: The Chosen One”.
Asta i-a dat încredere în arta pe care o făcea în asociere cu muzica, plus că feeling-ul pe care i-l dădea creația portretelor ăstora era incomparabil.
În timp și-a adunat toate lucrările din ultimii ani și a început să planifice un show de galerie despre cultura hip-hop în București.
În Octombrie 2020, la Mobius Gallery, SADDO a deschis expoziția FANBOY în care a arătat cea mai nebună combinație de influențe artistice de care am dat până acum în România.
Pentru tapiseria “What The Beef”, SADDO a combinat tehnica tradițională românească de tras fire la război a doamnelor de la Arta de la Sat cu hip-hop-ul într-o ilustrație despre beef-urile dintre rapperi faimoși ca Jay-Z și Nas completă cu mașini de poliție, cuțite, arme și bijuterii peste tot.
La sculpturile Migos pe care le menționasem în introducere a lucrat cu Adi Piorescu în a crea câte un bust pentru fiecare din Offset, Takeoff și Quavo. Busturile respective nu seamănă cu cele clasice ale politicienilor de prin piețe, ci se remarcă prin aurul de pe artiști și cămășile florale de pe ei.
Galeria a fost completată de tablouri cu rapperi la care lucrase până atunci ca A$AP Rocky, Tupac și Freddie Gibbs și a culminat în 2 tablouri de 2 pe 2 metri cu titlurile “Party for Your Right to Fight”/“Fight for Your Right to Party” în care erau reprezentate două fețe opuse ale hip-hop-ului, una plină de bogăție și distracție și alta născută din lupta contra nedreptății sociale.
Show-ul a fost o gură de aer foarte fresh în lumea artei din România.
De atunci SADDO continuă să dezvolte zona asta a artei și s-a extins în cultura populară cu picturi despre mașini, basket și skate în timp ce ne spală ochii cu potrete de rapperi, deși nu se limitează doar la atât.
Stilul lui artistic îi permite să spună tot felul de povești prin creațiile sale, ceea ce l-a determinat să facă lucrări despre diverse inegalități sociale, proiecte pentru festivaluri de artă și chiar și cărți.
Nu există loc mai bun de admirat ceea ce face SADDO decât propriile lui postări, mai ales pentru că tot amenință cu a doua lui expoziție FANBOY de ceva timp, iar noi îl urmărim aproape religios.
Povestea din spatele artei și felul în care a devenit cine e astăzi sunt o inspirație, mai ales pentru că nu a venit dintr-un background care să îi pună lumea la picioare.
Raul Oprea pur și simplu e un copil curios care nu s-a oprit niciodată din a studia simbolurile și imaginile lumii din jurul lui.
