Metalul a apărut acum niște zeci bune de ani, încă de pe vremea când ai noștri își rupeau capetele pe casete furișate prin graniță cu câte o combinație din afară.
De-a lungul anilor, sound-ul lui a luat multe forme și a evoluat de la Metallica la Slipknot la toate subculturile care există în ziua de azi pe care e greu să le și numeri uneori.
În România, metal-ul a influențat multe trupe de-a lungul timpului și a spawn-at o lume întreagă plină de concerte DIY și moshpit-uri în care sperăm să te introducem puțin astăzi.
HVNDS e cea mai populară trupă de metal despre care merită vorbit.
E singura trupă din țara asta la concertele căreia o să vezi tatuați cu urechea lăbărțată urlându-și plămânii umăr în umăr cu fete-n Rick Owens în moshpit-uri.
Dacă nu-i urmărești de mult, e probabil să sune haotic ce-am descris acum, dar în lumea pe care a creat-o Iustin, solistul trupei, are sens perfect.
Când s-a lansat trupa în 2016, făceau piese care te duceau cu sufletul la după-amieze însorite pe câmpii, dar în timp, muzica lor a devenit din ce în ce mai agresivă.
Piesa “Hakan Rockstar”, care e o colaborare cu NOSFE, e prima din filmul ăsta nou în care l-am auzit pe Iustin să facă urât rău de tot.
De atunci, fix cum au amenințat pe piesă, HVNDS fac fix ce vor ei. Dau în tobe atât de tare încât au ajuns să colaboreze cu toată lumea de la RAVA, Killa, Azteca și NANE până la Delia și chiar și Chef Florin Dumitrescu.
Au un mix perfect de hardcore și caterincă, în care te fac să vor să-ți scoți plămânii din piept în timp ce cântă cum intră pe scenă ca McGregor, care i-a ajutat să fure mulți ochi din publicul mai mainstream al muzicii.
În același timp, lumea metalului din România încă e ținută în spate destul de tare de oldheadsii puriști care critică orice sună diferit de corzile care le-au spart lor urechile înainte să ne naștem noi.
Trupele noi nu prea sunt primite în cercurile astea, care de multe ori sunt și cele care organizează festivalurile sau concertele de prin țară.
HVNDS au reușit să bată prin a se scoate din ecuația asta complet și a se integra în alte comunități, dar alte trupe, ca Tourist, se zbat în fața gărzii vechi.
Ei s-au strâns ca trupă de hardcore mai recent, pe timpul pandemiei, după ce fiecare cântase deja prin alte formații.
Sound-ul lor poate fi descris destul de simplu ca fiind rawness pe tavă. Pe “one and the same”, de exemplu, se țipă încă din prima secundă peste un riff de chitară care sună aproape apocaliptic.
În același timp, asta nu înseamnă că nu pot să fie melodici și de suflet. “So far so good”, dacă nu ar exista cutiuțe de genuri muzicale, ar putea fi un hit de radio visător.
Tourist au aceeași energie de pe piese și pe clip – tocmai au scos al doilea lor music video “ZERO” acum 3 zile – și la concerte.
Dacă tot nu-i cheamă la festivalurile de metal din țară, oamenii au plecat singuri în turneu care i-a dus din Filaret 16 – unde se organizează multe concerte DIY – până-n Bulgaria.
Concertele lor, dat fiind că sunt încă o trupă foarte underground, au un vibe mult mai personal decât cele de la HVNDS.
Locurile-n care cântă sunt mult mai mici și totul e organizat într-un stil mai DIY, dar asta face experiența să se simtă și mult mai personală, pentru că dacă intri în film și-ți vine să faci urât, știi că o faci la câțiva metri de oamenii care-ți generează starea.
Deși scena de metal e într-un război civil al generațiilor, asta nu înseamnă că nu se dezvoltă în continuu.
Întrebând stânga dreapta, un nume de trupă care a tot intrat în discuție, deși abia s-au lansat în Aprilie, e June Turns Black.
Dacă n-au reușit HVNDS și Tourist să-i înmoaie pe oldheads, lumea pare că-și pune speranța în ei.
“Hurt Me”, prima lor piesă, e un carusel de emoții cu un sound puțin mai digerabil decât al trupelor pe care le-am menționat mai sus.
Deși abia au lansat a doua lor piesă “We Kill What We Love” acum 2 zile, June Turns Black a venit de nicăieri să spargă capetele tuturor într-un stil epic.
Pentru că scena nouă de metal e încă foarte DIY, e puțin greu de înțeles de unde poți începe să o pătrunzi.
Încă n-are festivale sau locuri mari care să adune trupele sub o singură umbrelă, dar locuri ca Quantic, Expirat, A.casă și Filaret 16 aduc mereu trupe care-și dau sufletul pe scenă cu publicul.
În același timp, noi v-am pus în față doar o foarte scurtă introducere în lumea metalului. Mai sunt multe de zis despre primele trupe din țară, influențele lor și alte trupe din prezent, cu care vom reveni cu altă ocazie.
