E greu rău de tot să te intereseze pictura, sculptura și artele vizuale în general dacă n-ai avut treabă cu subiectul sau n-ai avut oameni pe lângă tine care să te facă curios de ele cu vreun motiv anume.
Să dai bani pe intrare la o galerie sau muzeu doar ca să vezi pe acolo niște obiecte pe care nici n-ai de unde să le apuci chiar nu sună tare în teorie, dar de-asta e bine că există oameni ca cei de la Baraka Artist care iau la mișto barierele astea și te fac să te distrezi cu ce vezi indiferent cât de pasionat ești de artă.
Am zis “oameni” – deși am pus “artist” la singular după – pentru că Baraka Artist nu e unul singur, doar așa îi cheamă.
Baraka Artist e un grup de oameni din Timișoara care și-au dat singuri titlul de “boschetarii artei contemporane” – ca să înțelegeți că noi doar le respectăm foarte tare viziunea cu titlul nostru – când au apărut pe la TVR și care trăiesc, creează, lucrează și se promovează împreună sub un singur nume, Baraka.
Baraka a pornit în 2012 de la patru băieți, Paul, David, Adrian și Mihai.
Toți patru erau studenți la Facultatea de Arte și Design de la Universitatea de Vest din Timișoara și nu-și prea găseau locul printre regulile școlii și artei pe care le-o arăta facultatea.
Aveau un stil mai turbat, făceau mizerie în atelier și stricau uneltele pe care le primeau de la facultate – lucru care făcea niște probleme – așa că au început să caute un loc în care să se exprime și să lucreze cât de haos voiau ei.
Fiind deja puțin nebuni, li s-a părut locul perfect în care să facă o pictură nebună de 4 pe 7 metrii pe care o aveau în minte și n-aveau cum s-o execute la cursuri.
Cu ajutorul unui profesor de pe anul lor de facultate au primit acordul să o folosească și băieții s-au pus pe treabă.
Pictura lor a plecat de la un tablou faimos rău pentru cunoscătorii de artă și anume “The Night Watch” al lui Rembrandt, un pictor faimos și important din 1600, pe care l-au refăcut cu toate fețele și hainele personajelor topite.
Rezultatul e coperta articolului ăsta, ceva grotesc și care te face puțin inconfortabil dacă nu-ți place apocalipsa, mai ales că la 4 pe 7 metri, personajele sunt la fel de înalte ca un om în realitate.
Pe parcursul timpului, cei 4 au rămas în atelier și Mihai – unul din băieți – a simțit nevoia să aducă puțină ordine.
Nu în sensul de curățenie, ci ordine în sensul în care băieții n-aveau nicio direcție clară în ce făceau deși deja trăiau împreună de câțiva ani și își dădeau cu părerea unu’ altuia despre obiectele la care lucrau.
Vedea cât de bine se completa arta fiecăruia și că deveniseră toți apropiați între ei și la nivel uman, așa că i-a adunat pe băieți și au decis împreună că o să scoată tot ceea ce fac sub numele unui singur artist numit Baraka.
Spațiul lor era dintotdeauna deschis pentru oricine voia să treacă pe acolo, dar tot pe atunci l-au și transformat oficial într-o galerie deschisă pentru artiști în care să-și expună lucrări și atelier deschis pentru curioși.
Odată ce au decis că sunt o colonie artistică cu un singur creier au și început să facă publice mai multe din lucrările lor, începând cu o expoziție la festivalul de artă InstalArt în Septembrie 2017 în Timișoara la Casa Artelor care a rupt gura târgului.
Galeria era într-un subsol strâmt de cărămidă la intrarea căruia, pe stradă, era parcată o caroserie distrusă de mașină plină cu zeci de cranii albe care să te lovească dubios din prima.
După ce coborai scările, toate camerele din galerie erau aranjate cu aceleași cranii aliniate pe margine ca să nu uiți să rămâi încordat dacă tot ai mers.
Într-un capăt al beciului era un frigider deschis plin și el de cranii, iar în celălalt un coșciug deschis decorat cu coroane de flori funerare în care stătea o sculptură de bărbat – care la rândul ei semăna cu Paul, unul din băieți – cu blugi scurți și membrul sculat ieșit prin șliț.
După faza asta s-a auzit în toată Timișoara de nebunii de la Baraka.
Unii erau fani, ca primarul orașului care și-a făcut poză lângă sicriu și i-a încurajat să se tot dezvolte, dar alții s-au aprins zici că le-au dat foc la casă, mai ales pe ideea că să te joci cu religia nu e artă.
Noroc că artiștii au ascultat de primar și s-au tot dus. În 2018, au început o serie de expoziții în spațiu public, făcând-o pe prima fix lângă baraca lor.
Aici au prezentat o sculptură nouă, un Iisus din Rio de Janeiro reimaginat de 3 metri cu costum pe el și mască de gaze care se conecta la un craniu cu coroană de spini de pe jos.
Deși fiecare expoziție venea la pachet cu comentarii și păreri din toate părțile, vizunea celor de la Baraka Artist care susține că în artă nu există bine sau rău și urât sau frumos i-a tot împins mai departe.
Până în Decembrie 2018, deja au devenit știre națională după ce au expus în mijlocul Bucureștiului la Atelier 35.
Piesa centrală a expoziției “Sanguinaccio Dolce” – adică Sânge Urât și Dulce – a fost o sculptură a unui animal care arăta ca o vulpe jupuită de blană și sugrumată cu un lanț de tavan într-un tub de sticlă.
După câteva zile de expoziție, poliția deja fusese chemată de atâtea ori pe presupunerea că se abuzează animale acolo încât băieții au trebuit să pună o perdea la geam pentru tot restul duratei ei de aproximativ o lună jumate.
Deși oamenii începuseră să fie agasați de articole, comentarii și amenințări peste tot pe internet, asta doar îi motiva să producă din ce în ce mai multe opere de artă dubioase care să bage lumii în cap că pur și simplu nu le pasă de ce au ei de zis.
Printre expozițiile nebune care ne-au lăsat proști de atunci a fost cea de la Oradea în 2019 în care Mihai și Paul s-au prezentat goi pușcă și au cules măruntaie și oase dintr-o găleată cu lichid roșu – sânge cum ar veni, dar să se înțeleagă că nu era adevărat – și le șfleuiau în timp ce purtau măști de gaze și ascultau muzică de cor de pe un televizor vechi.
Alta a fost în 2020 când s-au întors la Casa Artelor din Timișoara și au lăsat acolo un dinozaur imens – pe care l-au numit Furnicar Penticostal – care avea aspect de cupru ruginit.
Creația asta dubioasă a fost mesajul lor cum că în artă nu mai e loc de chestii spontane pentru că toată lumea e prea concentrată pe bani.
Aste sunt doar câteva exemple care ne-au spart pe noi personal din punct de vedere vizual, dar ei au făcut nebunii de genul încontinuu.
Deși la suprafață par niște demenți, trag tare și să dezvolte comunitatea de artă prin expoziții pe care le organizează cu artiști independenți la spațiul lor din Timișoara și workshopuri pe care le organizează pentru liceeni, studenți și oricine mai e curios să cunoască ce înseamnă procesul artistic pe bune.
Mihai și cu Paul au început să-și desprindă și propriile cariere solo din Baraka, expunând la Galerie Fantom în Berlin și la Art Safari în București sub propriile nume, însă spiritul Baraka Artist nu s-a dus nicăieri.
Felul lor atât de absurd de a scoate o reacție din oamenii care se uită la lucrările lor e ceva ce dezvoltă încontinuu, iar indiferent dacă te oripilează sau amuză ce creează băieții ăștia, e imposibil de negat cât de deosebită e arta lor în comparație cu ce se mai întâmplă prin țară.
