Dacă tot suntem în plin sezon de iarnă și a venit zăpada peste noi în ultima lună, am profitat și am mers în tabăra Ghetto Snow Sesh II de la Transalpina care a avut loc weekend-ul trecut.
Dacă vă sună cunoscut numele, e pentru că e același Ghetto ca și Ghetto Park, singurul indoor din București – care, în momentul de față, pare că o să fie demolat și încă își caută o casă nouă.
Ghetto Snow Sesh II e organizat de Balu, așa că, știind deja ce a creat el împreună cu restul comunității din jurul park-ului acolo, ne-am gândit să vedem cum e și să vă povestim cum e vibe-ul la o tabără de ski și snow de la noi din țară.
În primul rând, deși știam din start că tabăra o să fie plină – abia am prins noi locuri în ea când ne-am trezit că vrem să mergem – abia atunci când am ajuns la autocar ne-am dat seama cât de mulți oameni vin cu adevărat.
Vineri seară, la Autogara Militari, 40 de oameni ne-am chinuit să umplem ditamai autocarul cu plăci și schiuri, iar după ce am ajuns ne-am întâlnit cu și mai mulți.
Deși s-a râs, s-a băgat muzică pe boxe și s-au amestecat grupurile încă de la ușa autocarului și până la ciorbele și paharele de vișinată de la cazarea din Voineasa, s-a și dormit blană în prima seară ca să putem pleca la pârtie de la 8 dimineața.
Evident că nu s-a putut să fie toată lumea gata la fix a doua zi, dar atmosfera grupului ne-a ținut pe toți animați până am ajuns la pârtie, ne-am încălzit, ne-am luat ski pass-urile și am urcat cu gondola.
Pe cât de plină a fost dimineața până în momentul ăla, când am ajuns în vârful pârtiei era abia ora 9.
Prima tură a fost una chill cu tot grupul ca să ne acomodăm fiecare cu zăpada, echipamentul și coborârea, apoi, lumea a început să se împartă în grupuri care se mai opreau și mai repetau secțiuni ale pârtiei până se duceau perfect pe ele.
La 12, toată haita de rideri a colonizat o căbănuță părăsită din vârful pârtiei unde, peste niște sandwich-uri și shot-uri de Jager, s-au împărțit păreri despre ce ar putea să încerce fiecare mai bine pe diferite bucăți ale muntelui.
După pauza de prânz, fiecare s-a dus pe unde a vrut și lucrurile au devenit interesante rău.
Deși o parte din lume s-a dat în continuare pe pârtia principală și cine a rămas cu chef de party a stat la apres ski-ul părăsit, majoritatea turmei ne-am dus să rupem un half-pipe din pădure.
Aici, într-un canal care despărțea pădurea în două, eram la mila mamei natură s-avem pârtia bună, și am început să simțim diferența dintre cine era un casual și cine știa ce face.
De aici încolo ne-am tot dat până la 4 jumate, când deja apăruse și un DJ în vârful pârtiei la una din terase și stăteam de atâta timp încât abia mai voia gondola să ne ia și șoferul autocarului a început să facă spume că nu mai plecăm la cazare odată.
Finalul zilei de Sâmbătă a fost similar cu seara de dinainte.
După ce ne-am schimbat de pe pârtie, am mers mâncăm o masă bine meritată cu friptură și ciorbe, apoi ne-am odihnit la un foc de tabără cu bezele și muzică înainte să terminăm petrecerea înapoi la cazare.
Duminică dimineață toată lumea s-a întors în vârful pârtiei puțin mai obosită dar mult mai pompată.
După încă o tură generală de încălzire, din ce în ce mai multă lume a început să intre pe canalul din pădure.
Până la pauza de prânz, toată lumea se dădea deja mai bine ca în prima zi, dar după, Balu a invitat pe oricine a vrut să ia parte la 2 ore de instructaj în care să lucreze pe greșeli specifice și să-și perfecționeze puțin skill-urile.
Apoi, câțiva dintre noi am început să îi urmărim pe Balu și ceilalți rideri mai experimentați off-pist pe câteva drumuri pe care le exploraseră ei cu o zi înainte.
Până s-a închis pârtia din nou la 4 jumate, fiecare am încercat cele mai nebune run-uri și sărituri pe care le aveam în noi, știind că e ultima șansă să ne-o dăm pe weekend-ul ăla.
După ce-am coborât toți de pe pârtie, ne-am dezechipat, am umplut autocarul și ne-am întors la cazare să ne facem bagajele de București și să ne luăm ultima masă, la care s-a anturat și doamna care are pensiunea.
Deși deja lumea era familiară una cu cealaltă până acum, drumul de plecare a fost complet diferit de venire.
Jumătate din autobuz dormea de rupea visând la cum a rupt cantul în versanți, iar cealaltă cânta tot ce intra de la manele la trapăreală în cor.
Cu asta în minte după weekend, Ghetto Snow Sesh a fost clar cea mai caterincă și fun excursie la pârtie pe care am avut-o vreodată, mai ales pentru că venim dintr-un mediu de skatepark, iar atmosfera a fost exact aia.
În același timp, sunt mulți oameni care se dau pe ski sau snowboard care caută diverse feluri de experiențe și e tare e că în România avem destul de multe.
Dacă Ghetto e prea ghetto pentru tine, Fresh Meat și Boarding Nation fac și ele tabere similare dar nișate diferit.
Fresh Meat, de exemplu, e cea mai veche comunitate de sporturi extreme de iarnă și, datorită faptului ăsta, pe lângă excursii de câte un weekend oferă tabere mai lungi axate specific pe instructaj și cum să te dai mai bine tehnic.
Boarding Nation fac și ei același lucru, doar ca pe ei îi găsești în mare parte la Straja pe când Ghetto și Fresh Meat fac deplasări în mai multe locuri.
Indiferent în care mergi și indiferent dacă ești începător și vrei să înveți să stai pe pârtie sau dacă ești avansat și vrei să înveți trick-uri, ideea nu e că ar fi o tabără mai bună ca cealaltă.
Tu o să știi să alegi care e cea mai potrivită pentru tine.
Concluzia noastră după un weekend cu Balu și restul lumii de la Ghetto Snow Sesh e doar că taberele sunt cel mai distractiv mod de a descoperi cu adevărat lumea pârtiei și probabil cel mai bun mod de a deveni mai bun la sporturile de iarnă, chiar dacă vișinata te trage în jos până ajungi la autocar.
