Dacă stai la oraș, există o posibilitate mare ca unul primele semne pe care le primești că se apropie primăvara să nu fie doar gradele din termometru sau florile care înfloresc, ci copii care se adună pe la spoturi și prin skateparkuri de dimineață până seara.
Ce nu-ți dai seama dacă te uiți din afară, în schimb, e că fețele pe care le vezi prin oraș pe plăci, role și biciclete se schimbă odată la câțiva ani, iar puțini rideri rămân destul de neaccidentați și motivați încât s-apuci să-i vezi cum se dau până termină liceul.
Până la 25-26 de ani când începe viața să dea în ei cu probleme, chiar și cei mai buni rideri din țară sunt de multe ori forțați să se dea mai mult ca hobby sau, mai rău, dacă nici nu se mai pot da, să piardă legătura cu evoluția sporturilor complet.
E, pentru că știți și voi cât de puțină informație din skateparkuri se găsește online, săptămâna trecută, ca să facem un intro în istoria BMX-ului din țară, cum am mai făcut și cu skate-ul și cu rolele în trecut, am intrat în legătură cu Alin Moldovan.
Probabil că toată lumea care s-a dat pe orice în ultimii 20 de ani a mai auzit numele lui, dar pentru cine nu, Alin Moldovan a fost unul din cei mai buni și activi pe la concursuri bikeri din țară pentru mult din timpul ăsta.
Tot el a fost și primul rider sponsorizat de Monster din România și încă dă line-uri mega clean cu downside tailwhip-uri în bank și oppo whip-uri după până în ziua de azi – iar asta e o descriere super reductivă.
El, pentru că are acum 37 de ani și nu mai e la fel de activ ca pe vremuri, ne-a trimis la Raul Jula, pe care l-a numit în mod direct ca fiind cel mai activ rider actual din țară.
Dacă recomandarea lui Alin Moldovan nu vă e de-ajuns, credeți-ne că am simțit că ne-a vorbit cartea din bibliotecă până a terminat Raul să ne povestească tot ce se întâmplă în BMX în ziua de azi și ne-am dat seama că într-un singur articol n-avem cum să strângem decât un fragment.
E o analogie clasică, dar BMX-ul e ca o sabie cu două tăișuri foarte ascuțite.
Pe cât căzăturile care implică un obiect mare de metal de 14-15 kg sunt în medie mai rele ca cele de la oricare din celelalte sporturi extreme, pe atât îi ajută faptul că, având roți mari de cauciuc, n-au nevoie de cele mai bune flaturi și rampe perfect drepte ca să poată să se dea și să aterizeze.
Primii bikeri din România de la începutul anilor 2000, adică generația lui Alin Moldovan, a lui Robert Hitter, Alex Don, Demian Barnabas, Tibi Bajka, Alex Jiga, Peto David, n-avea multe shop-uri care să aducă piese de BMX, ci și le aduceau de prin afară ca să-și construiască bike-uri.
Și parkurile erau puține pe atunci, așa că lumea rupea spoturile de prin orașele lor, ceea ce, deși i-a făcut pe bikeri să învețe să se dea în cele mai grele condiții posibile, a creat și o generație epică din care au ieșit edituri legendare ca alex don || power hour sau Alin Moldovan for Monster Energy și reclama din 2010 de la Burn cu Demian Barnabas și George Barbulescu.
Cu toate astea, BMX-ul a avut parte de aceeași explozie pe care au avut-o și restul sporturilor extreme în perioada în care au început să se investească bani în sporturi extreme și au apărut mai multe shopuri, sponsorizări și a avut loc street Street Heroes.
S-au construit și renovat parkuri – cu bune, cu rele – prin toată țara, iar până în 2013, când s-a ținut Urban inFusion la Fusion Arena, fiecare oraș avea o grămadă de rideri buni.
În perioada asta, bikerii au început să se specializeze din ce în ce mai mult pe zonele în care se simțeau mai confortabili.
Deși rideri ca Alin Moldovan – care a început să se ducă pe la contesturi din afară și a luat și un podium la BMX Street World în 2012 – au rămas mai în zona de street, alți rideri gen Barni, și Flow și Artur – care sunt parte din generația de rideri care a apărut după cea de care am vorbit până acum – au început să iasă în evidență pentru diverse backflipuri și tailwhipuri cu extrem de mult air la funboxurile și în quarterele din parkurile de prin țară.
Perioada asta din anii 2010 a fost epoca de aur și pentru bike, la fel ca pentru toate celelalte sporturi extreme.
Pe lângă Street Heroes, se mai țineau Transylvania Rippers, Gravity Jam și tot felul de one-offuri ca Burn Wheels of Confusion și Urban inFusion, parkurile erau pline de abia mai încăpeau bikerii pe funboxuri, iar sponsorii ca Vans, Dart BMX, Monster, Burn și Royal BMX ajutau scena să înceapă să pară din ce în ce mai legit.
Din păcate, la fel cum am povestit și la skate și role, momentumul ăsta a murit în timp.
Pentru că toată scena de sporturi extreme a fost construită destul de independent – cu excepția câtorva branduri care au sponsorizat mai mult cu haine, piese sau produse decât financiar riderii – businessurile orientate strict către rideri ca shopurile și parkurile indoor se bazau pe buzunare care n-aveau cum să câștige bani practicându-și sporturile.
Și deși până în 2020 comunitatea a reușit să rămână cât de cât în viață, pandemia a omorât-o pentru ceva timp.
Pentru că lumea nu se putea da, nici de piese n-aveau nevoie, așa că foarte multe shopuri s-au închis, foarte mulți sponsori s-au retras, foarte mulți organizatori s-au panicat și foarte mulți bikeri s-au lăsat.
BMX-ul are ghinonul de a fi și cel mai scump dintre sporturile extreme, ceea ce îl face mai puțin accesibil pentru începătorii curioși și cel mai greu de susținut pentru riderii care se dau la nivelul la care-și rup furcile și cadrele în două.
În același timp, la fel cum skate-ul, rolele și trotineta s-au pus pe picioare, și bike-ul o să o facă în timp.
Cât timp lumea ca Raul Jula, Roland Frunză, Mihai Farcaș, Cristi Hammer, Alecs Alecu, David Moisescu, Boldizsar Ricsi, Roland Boroș, Călin Onye și Chris Baier – care are Action Cloud – continuă să se dea, să posteze tot ce dau pe net, să încerce să coopteze copii în a încerca sportul și să crească scena cât de mult pot, e garantat că o să tot fie generații noi de bikeri care pot ajuta să evolueze sportul.
Deși am acoperit abia o firimitură din istoria sportului ăsta, o să o încheiăm aici cu încurajarea de a intra să vă uitați la toate contesturile și editurile de la riderii de care am povestit pe care le-am piperat prin articol pe site.
Noi, dacă voi vă ocpuați să ajungeți la curent – no pun intended – cu lumea asta, o să revenim să vă povestim puțin mai mult și despre cum arată scena de bike în ziua de azi și să urmărim ce dezvoltări se vor tot întâmpla ca să vi le putem relata și vouă.
