Coma nu e doar un tag, ci porecla pe care a primit-o de la fratele lui mai mare, care-l șicana când era mic spunându-i Miron Cozma, undeva la începutul anilor ‘90.
Porecla s-a tot scurtat până a ajuns la varianta pe care o știe toată lumea, care a început să fie desenată pe bănci de la școală și pe pereți de scări de bloc de prin Berceni cu vopsele în pungă și markere improvizate mult înainte să știe ce e aia graffiti.
Toată lumea-l striga așa, de la prieteni până la părinți și profesori, iar la un moment dat, când a venit vremea ca mama lui să bage cablu TV în casă, frati-su l-a chemat să vadă cum pe MTV, la ceva emisiune de hip-hop, lumea desena nume pe pereți fix cum și-l desena și el pe al lui.
Așa a aflat prima dată de graffiti, prin clasa a 4-a a 5-a.
Asta l-a încurajat să tot scrie Coma pe toți pereții din cartier pentru câțiva ani. Încă mai găsești câteva din tagurile de pe vremea aia dacă te plimbi suficient printre blocurile de acolo.
În același timp, cât era adolescent nu lua desenatul foarte în serios, ci mai degrabă era preocupat de bagabonțeala de Berceni și tot ce vine la pachet cu ea, până când, pe la 17 ani, și-a dat seama că n-o să ducă nicăieri și a decis să se angajeze.
Prima lui oportunitate de muncă s-a arătat când l-a cunoscut pe un tip din Cluj care deținea un skateshop pe Știrbei Vodă, legendarul Rulez.
Când s-a angajat acolo a început cu adevărat nebunia pentru Coma.
I-a cunoscut pe toți grafferii cu care umblă până în ziua de azi, inclusiv pe CES și pe Fear, care e ca fratele lui mai mare, mult mai OG în scena de graffiti și care a avut un rol enorm în evoluția lui ca graffer.
Mai mult de atât, s-a intersectat și cu mulți skateri legendari ca Adrenalină, Banzi, Sheckler și Nicky din Eroilor Mafia.
În perioada cu Rulez a început să se învârtă cu câte unul altul și să experimenteze cu tot felul de forme de graff. Mai băga câte-un tren, câte-un metrou, dar alea nu prea îi plăceau, ci mai degrabă tindea spre bomb-uri stradale și prima lui plăcere, tagurile.
La un moment dat, Rulez a ajuns parte din Ollie Gang Shop, iar Coma s-a mutat și el la shop-ul de pe Blănari cu ocazia asta.
La Ollie Gang Shop a prins o intersecție de legende urbane care l-a împământat și mai adânc în cultura underground din anii 2010.
În shop, în același timp, lucrau el, Nicky de la EM și CES, iar peste drum de ei lucra Macanache, care încă nu se lansase ca artist solo de hip-hop.
Mai mult de atât, find perioada cu Street Heroes, mai tot veneau pe acolo și alți rapperi mai mari care sunt foarte cunoscuți până în ziua de azi.
Tot la Ollie s-a anturat și cu Teo, care pe atunci abia deschidea Machina Electrica, despre care am povestit noi acum vreun an jumate, care i-a devenit și mentor la tatuat în perioada aia.
Deși inițial a fost reticent, ușor ușor s-a dat pe brazdă și a început să deseneze pe piele sintetică, iar apoi să-și facă singur câteva tatuaje.
După asta, tovarășii lui de prin Berceni și-au pus încrederea în el și i-au dat piele pe care să tatueze.
Văzând că îi ies foarte bine tatuajele pe care le făcea pe ei, a prins încredere să ducă asta mai departe.
Evident că tehnica și-a perfecționat-o în timp, dar încă de la început se străduia să facă treabă cât mai bună, fiindu-i frică să nu dea 2-3 gherle pe piele și apoi să se descurajeze și să renunțe la meseria asta.
Nici nu se arunca la modele complicate, ci mai degrabă la chestii basic și mai simple.
Așa și-a făcut ușor, ușor mâna și a început să formeze stilul pentru care e cunoscut acum de blackwork, care a pornit ca o obsesie de a face negrul din tatuaje să iasă cât mai negru, tot dintr-un simț de responsabilitate de a nu-și bate joc de pielea oamenilor.
În același timp, umblând noaptea să dea taguri și bombe cu CES, a ajuns la un moment dat parte din crew-ul legendar 7Click, despre care am putea scrie un articol întreg separat și doar mapând ce au dat prin oraș de-a lungul anilor.
La un moment dat, Coma a luat-o pe un alt drum și împreună cu Oembe GBS și Taci41 au pus bazele Corner Shop Tattoo prin 2015.
În perioada aia s-a dezvoltat și mai tare, atât ca tatuator, avându-i de partea lui pe Taci, pe Oembe și pe Dizzy aka Fear, care încă nu tatua la vremea aia, dar și ca graffer, motiv pentru care dă cu pace către Corner Shop până-n ziua de azi.
Cu toate astea, încă era complet underground ceea ce făcea. La salonul respectiv nu puteai să-ți faci programare de pe stradă, ci ajungeai doar prin recomandare sau dacă erai în cercul lui de prieteni.
O vreme a ținut-o tot așa, desenând în salonul ăla, până acum câțiva ani a creat 201 Tattoo împreună cu Dizzy și Oembe, separat de Corner Shop.
Deși s-a deschis abia acum 2 ani, povestea cu 201 a început mai demult, prin 2018.
În anul respectiv, care a devenit crucial pentru numele salonului, Coma a plecat cu Dizzy, Nicky din EM și încă 2 skateri în Berlin de ziua lui Dizzy.
În timp ce erau acolo, Coma și cu Dizzy au pățit o belea de la care s-au trezit încățușați, duși la secție și băgați pe arest în celula 201.
De acolo a venit și idea de a-și deschide un salon împreună și numele ei, 201 Tattoo, chiar dacă a durat câțiva ani până au transformat-o într-o realitate.
Zilele astea îl găsești cel mai mult la salon, cum a fost și în ziua în care ne-am întâlnit să povestim, liniștit și vesel, povestind cu drag și dând cu pace de fiecare dată când menționează unul din oamenii cu care s-a conectat de-a lungul anilor și care l-au ajutat să se dezvolte într-un artist atât de bun la ceea ce face.
Nu-și putea imagina acum aproape 20 de ani, când s-a angajat prima dată la Rulez, că viața o să-l aducă aici și e extrem de umil când își discută locul în cultura de stradă românească, aproape reticent să-și asume cât de mare e.
În același timp, din perspectiva noastră, nu sunt atât de mulți oameni care au reușit să transforme stilul de viață de stradă într-o carieră de termen lung ca artist, ceea ce face viața lui Coma nu doar epică din punct de vedere a poveștilor pe care le-a strâns de-a lungul anilor, ci și legendară ca realizare profesională.
