Festivalurile de muzică există de mult dinainte dar, de când a apărut pentru prima oară Sunwaves la Mamaia în 2007, românul a început să-și frece maxilarul și să se distreze la cu totul alt nivel.
De a lungul anilor distracția asta a luat foarte multe forme diferite, iar în timp s-a simțit cum scena se schimbă de la minimale în întuneric la puțin din orice pentru toată lumea.
Vara asta, ca să vedem puțin în ce a evoluat toată povestea asta, am dat o tură pe la fiecare festival pe la care am putut și ne-am sacrificat ficații în numele vostru ca să vedem cum își face România un loc pe harta festivalurilor din Europa.
Am început la Saga Festival, care a dat startul anul ăsta cu un line-up tare rău – deși nu ne-au anunțat că Wiz Khalifa avea piciorul rupt și că Lil Nas X și-a băgat picioarele-n festival până-n ziua concertului – cu nume ca Tale Of Us și Nina Kraviz, care au venit literalmente cu bubuiala, dar și cu câteva cozi interminabile și ceva nervi.
Skrillex a fost highlight-ul show-ului de departe. Deși nu-l obliga nimeni, omul și-a lungit set-ul într-un show de 3 ore pe care l-a început pe main stage și l-a terminat pe epava avionului de lângă pentru a compensa gherla lui Lil Nas X.
Mai mult de atât, pe lângă doza de EDM pe care am băgat-o, am văzut și un highlight destul de epic pentru trap-ul românesc. În timpul concertului său, Oscar l-a scos pe scenă pe Tussin să cânte varianta originală de la piesa „Sensibil la lumină” de pe albumul Căpitanu’.
S-au zis multe pe internet după ce piesa a apărut cu strofa lui Oscar înlocuită de una nouă de la Azteca, dar a fost frumos să vedem că nu e vorba de încă un beef dubios.
Sezonul începea bine pe scurt, chiar dacă primele bâţâieli au fost nervii pe care ni i-am făcut până la intrarea în SAGA.
După asta am ajuns și pe la Neversea, deși v-am povestit multe deja despre asta. Ne-am distrat bine și aici și a fost frumos să vedem momente umane de la artiștii noștri preferați, ca atunci când ne-am trezit dirijați de Azteca în moshpit la Lil Uzi.
Un lucru de care n-am zis în ultimul nostru articol despre festival a fost faptul că s-a întors Salvatore Ganacci, despre care dacă nu știam, acum suntem siguri că îi place foarte mult să bage manele când trece prin Constanța.
La fel ca în 2019, lumea s-a luat cu mâinile în cap când l-a auzit. Noi personal nu înțelegem hate-ul pentru faptul că a băgat “Așa sunt zilele mele”, dar internauții s-au stârnit că hata promovează incultura din România – după cum s-a rupt crowd-ul am putea spune că-s în minoritate.
Anul ăsta la Neversea a apărut pentru prima dată și scena Balkaniada, din care a bubuit totul de la lăutărească la machedonească și populară până la blestematele manele. Asta a încins spiritele în cel mai bun mod posibil.
Nouă ni s-a părut ceva impresionant sincer. Unde altundeva o să vezi englezi învățând sârba pe Elena Gheorge?
După ce-am fost la mare, am făcut o vizită și până-n Ardeal la Electric Castle. Electricul e de suflet pentru noi de mulți ani, iar anul ăsta ne-am bucurat exagerat de tare să vedem că îl aduc pe Yung Lean.
În același timp, nu doar numele mari sunt atracția din Bonțida-n mijlocul verii.
Frații noștri români au rupt scena de la Drip Factory în fiecare seară, iar faptul că am văzut pop-up shop-uri de la toate brandurile noastre preferate românești ca PORC, KRCKBRND și Sneaker Industry ni s-a părut mână-n mână cu ideea de a trăi pe care au promovat-o cei de la Electric de a trăi mai eco-friendly și local.
La PORC la shop am văzut și un exchange cultural genial în care un tip combina o spanioloaică explicându-i că porcu-n română nu e doar de mâncat ci și un fel de a spune că cineva e bădăran și că de acolo vine numele brand-ului. Era ca meme-ul ăla cu băiatul cu șapca țipând la meci doar că IRL.
Dacă tot ne-am pus pe drumuri am rămas în Cluj și pentru Untold – tocmai am realizat că articolul ăsta ne face să părem foarte bogați. Clujul e capitala festivalelor de ceva timp, iar anul ăsta s-a simțit mai tare ca oricând.
Aparent s-a strâns cel mai mare număr de oameni pe care i-a avut festivalul vreodată, iar Imagine Dragons au avut un public atât de mare încât dacă n-ai ajuns la timp n-ai mai intrat.
Main Stage-ul a mai avut niște faze memorabile – Bebe Rexha a urcat un băiat din mulţime pe scenă care s-a apucat de twerk așa de grav că le-a dovedit până și pe dansatoarele ei.
În același timp, pe scena Alchemy s-au întâlnit toți greii hip-hop-ului de la Rava la Paraziții și până la Gheboasă.
Aici a fost o dezvoltare pe care încă o urmărim puțin stresați. Gheboasă – cel mai inofensiv artist urban posibil care n-a făcut nimic decât să ne distreze de când a apărut – s-a trezit acuzat că cică deranjează ordinea publică.
Motivul plângerii ar fi că versurile lui se auzeau peste râu și o mulțime de Clujeni nepregătiți au fost bombardați cu “dă-i țigancă, dă-i țigancă, dă-i” în mijlocul vieților lor pașnice.
Lăsând deoparte cât de funny e imaginea unor bătrânei liniștiți fiind bombardați brusc de asta, înțelegem de ce poate nu le-a convenit. În același timp, nu e vina lui Ghebe și nici a muzicii lui că scena de trap e pusă fix în exteriorul festivalului lângă oraș și că bate sunetul până acolo.
CNA-ul n-a fost de acord cu perspectiva asta și a simțit nevoia să-l amendeze pe el, iar apoi și pe alți câțiva artiști aleși din pălărie la plezneală.
Cenzura exprimării libere e un subiect extrem de sensibil și este ceva total inacceptabil într-o țară post-comunistă care abia a început să se dezvolte spre libertate. Nu suntem noi politicieni să dezbatem, dar ne place să scriem cum ne vine nouă și nu vrem să ni se ia dreptul ăsta.
Cu excepția acestui mic “muie CNA” care ne-a rămas în gât tuturor – promitem că asta va fi singura înjurătură pe care o vom scrie vreodată în această publicație – sezonul de festivale a fost extrem de distractiv anul ăsta.
Multe dintre ele și-au diversificat gama, au creat scene noi și, cu ocazia asta, ne-au arătat cât de tare e când ieși din bisericuța ta.
