Într-o sâmbătă liniștită de primăvară, acum vreo 2 săptămâni, dacă treceai prin fața Sălii Polivalente din București, ai fi rămas cu gura căscată și ochii ațintiți spre o mulțime uriașă strânsă în fața unor panouri pe care 64 de participanți concurau să vadă cine are cel mai bun tag.
De ce a fost așa surprinzător pentru noi, pe lângă faptul că n-a mai existat un astfel de concurs în România de pe vremea când scriitorii de la CURENT nici nu știau să citească alfabetul, e pentru că Tagging Uprising e organizat independent, fără vreun finanțator mare în spate, iar vara trecută abia își ținea prima ediție, la care au participat doar 16 persoane în sediul KRCKBRND.
Tocmai de-asta, înainte să vă zicem despre cum a fost la ediția a 3-a de Tagging Uprising, am stat de vorbă cu Patrick, Nica și fratele nostru Bilă de la KRCKBRND ca să aflăm cum au pornit la drum cu acest concurs în așa fel încât să-l aducă la nivelul ăsta așa repede.
În graffiti, la fel ca în toate celelalte lumi care formează cultura urbană, ca să fii cineva trebuie să-ți câștigi respectul.
Toată lumea poate să ia un marker sau un spray și să-și mâzgălească un tag pe perete, iar mai ales când ești copil și încă n-ai tupeul să te cațeri pe vreun bloc sau cap de pod în care să dai ceva extrem de vizibil, e greu să te faci remarcat și să poți să te anturezi cu grafferi mai buni de la care să înveți.
Patrick și Nica sunt prieteni de mici și, atunci când Patrick s-a apucat de desenat, s-au lovit și ei fix de problemele astea.
Nica nu desenează, dar fiind acolo cu Patrick de fiecare dată când desena el, a simțit și el împreună cu fratele lui că grafferii mai mari nu prea-i bagă în seamă.
În timp, cu cât au crescut și au învățat mai multe despre forma asta de artă și despre viață, și-au dat seama că lucrurile nici n-o să se schimbe prea ușor, mai ales că nu există multe medii controlate, legale, în care copii să poată să-și dezvolte nivelul de desen și că e nevoie de o astfel de platformă, dezvoltată cu comunitatea în jurul tinerilor talentați în așa fel încât să poată să învețe de la ei.
Uite așa, la începutul lui Iunie 2024, s-au dus la Bilă cu discursul pregătit, gata să-l convingă să pună împreună la cale singurul concurs de tag-uri pe care-l avem în țară.
Din ce ne-au povestit cei 3 împreună, n-a fost nevoie de multă convingere, mai ales pentru că, așa cum știu deja toți care au avut norocul să îl cunoască, Bilă e unul din cei mai activi promotori de cultură urbană din țară.
Le-a pus băieților la dispoziție camera de content de la KRCKBRND, i-a ajutat să facă tricouri pentru concurs și a venit cu premiile, anume spray-uri, un tricou creat special pentru concurs, o șapcă și o borsetă KRCKBRND pentru locul 1, o șapcă și spray-uri pentru locul 2 și o borsetă și spray-uri pentru locul 3, iar uite așa, până pe data de 27 a aceleiași luni a avut loc primul Tagging Uprising.
Formatul concursului a fost destul de simplu:
Cei 16 participanți și-au băgat numele într-o șapcă din care s-a extras cine urma să dea împotriva cui în prima rundă. Apoi, după ce s-au format bracket-uri, pentru fiecare battle s-a extras câte un cuvânt unic pe care cei doi concurenți trebuia să îl dea pe aceeași foaie urmând ca după finalul rundei Nica, Patrick și OHBOY – un OG al comunității care i-a ajutat să jurizeze concursul – să se ducă în camera cealaltă și să dezbată cine trece mai departe.
Criteriile de jurizare, care au rămas în mare la fel până în ziua de azi, s-au bazat pe style, pe cât de bine pot concurenții să mai îmbine câte un element fără să deraieze de la tag, dar și pe cât de bine se pot încadra în spațiul dat astfel încât să rămână loc și pentru tag-ul adversarului lor.
Deși au fost doar 20 de persoane prezente, prima ediție a fost un mega succes în ochii băieților. Participanții au fost fix genul de copii pentru care s-a organizat concursul, iar lumea s-a simțit bine și i-a încurajat să continue.
După eveniment, Patrick ne povestește cum îi scria lumea să întrebe dacă nu mai fac un Tagging Uprising și luna următoare sau măcar cea de după dacă nu atunci.
E, n-a fost chiar așa instant hap jap, dar următoarea ediție a venit pe 28 Octombrie, la Ichigo Garage.
Totul a crescut în scară de la prima ediție la a doua:
Dacă prima dată au fost 16 participanți care s-au înscris online toți, de data asta au fost 32 – deși au fost mult mai mulți care au vrut să se înscrie pentru care pur și simplu nu a fost suficient loc;
Dacă prima dată premiile au fost strict materiale și toate obținute cu ajutorul lui Bilă, de data asta primul loc a primit un cash prize de 100 de euro primit de la Urbanist pe lângă tricoul unic făcut de KRCKBRND, iar Coma a oferit un tatuaj de la 201 Tattoo pentru locul 2 – cu condiția ca cine îl câștigă să fie major – pe când locul 3 a primit un set de spray-uri de la Bilă, iar toți 3 câștigătorii au mai primit pe lângă și un canvas cu throw-up-uri făcute de OHBOY și Coma;
Dacă prima dată a fost totul făcut pe repede înainte cu o mulțime mică, de data asta Baniipetype i-a ajutat cu un afiș iar Patrick și Nica au mers pe la tot felul de eventuri cu stickere și au făcut mini-evenimente prin care le-au împărțit publicului și au creat content în jurul lor;
Iar dacă prima dată grafferii au dat pe foaie și juriul a fost format din OHBOY și organizatori, de data asta au dat pe OSB-uri mari de tot și au fost jurizați de OHBOY, Coma și Ciprian de la Urbanist.
Toate astea au rezultat într-un event de 200 de persoane, suficient de mare încât lumea s-a vărsat din Ichigo Garage până în stradă ca să reușească să încapă toți spectatorii.
Cu succesul ediției ăsteia, băieții au simțit că lumea începe să prindă încredere în proiectul lor.
Oamenii au început să le dea și mai multe mesaje în care întrebau de următoarea ediție și să-l caute pe Nica la barul la care lucrează și să-l întrebe dacă nu are tricouri de la Tagging Uprising de vânzare pe acolo, ceea ce i-a făcut să pună la cale lucrurile în așa fel încât a 3-a ediție să fie mult mai mare.
Între timp au intrat pe fir și Federația Română de Dans Sportiv și Federația Internațională de dans, care au apelat la Bilă să îi ajute să se apropie de lumea urbană, pentru că au realizat că deși aduc concursuri extrem de importante la nivel internațional în România, nu reușesc să adune comunitatea românească de bboy la evenimentele lor.
Așa am ajuns înapoi la data de 12 Aprilie a anului ăsta, în fața Sălii Polivalente, la a 3-a ediție de Tagging Uprising care a avut loc în paralel cu prima etapă a Campionatului Mondial de Dans Hip-Hop.
Asta a fost prima ediție la care am reușit și noi să ajungem pentru că, așa cum știu cei care ne urmăresc de mai mult timp, o parte mare din anul trecut am fost nevoiți să ne oprim din scris articole, iar ce am văzut la nivel de suprafață ne-a lăsat extrem de plăcut surprinși.
De la distanță îți furau ochii niște OSB-uri mari rău de tot, împărțite în chenare, în fața cărora erau montate șiruri de scaune pentru public, iar cu cât te apropiai, după ce îți intrau piesele mixate de Pino în urechi, începeai să vezi un stand KRCKBRND, un frigider Burn, o grămadă de doze de Pop-Cola și sticle de Vitamin Aqua – brandurile menționate în urmă fiind sponsori noi ai eventului – care s-au dat gratuit tuturor celor care au venit.
La fel ca la ultimele două ediții, numărul de concurenți s-a dublat – de la 32 la 64, iar de data asta juriul a fost alcătuit din Coma, OHBOY și Fear, deși, în mod neașteptat, CAGE, Phunk B și MOSE au contribuit în mod onorific jurizărilor.
Formatul concursului a evoluat și el. S-au montat mai multe OSB-uri ca înainte până acum, iar grafferii au primit câte un singur cuvânt pe rundă, nu unul pentru fiecare battle specific. Mai mult de atât, au fost forțați să dea toți cu același tip de capac, astfel încât să existe o paritate completă între ei.
Dacă ultima oară premiile au fost de 100 de euro pentru locul 1, de data asta au avut 50 de euro pentru locul 3 – câștigat de Weno, 100 pentru locul 2 – câștigat de Kims – și 150 pentru locul 1 – câștigat de Karoz, obținuți în mod direct de la Federația de Dans Sportiv;
Dacă ultima dată s-au dat tricouri doar câștigătorilor, de data asta cei 32 de grafferi care au reușit să treacă de runda 1, împreună cu cei 24 de membri ai organizării, inclusiv juriul de la concursul care avea loc în paralel înăuntru, au primit câte un tricou custom de la KRCKBRND cu taguri de la cei 3 membri oficiali ai juriului.
Iar pe lângă toate astea, s-a mai făcut și o mică tombolă între participanți, carora le-au fost date câte un sticker pe care să-și dea tag-ul iar apoi, la final de zi, au fost puși să și le adune la mijloc ca 10 dintre ei să fie aleși la întâmplare și să primească o carte specială de la Belgrade Sofia Bucharest Street Art.
În public au fost tot felul de oameni din comunitatea urbană, de la ERPS la Macanache la Pavel la Keed la Sexi KENT la Tussin la Aforic și încă o grămadă de alte fețe cunoscute.
Toată ziua s-a simțit ca o celebrare reală a culturii.
La un moment dat, Federația de Dans a venit și ea cu o trupă care a ținut o mică demonstrație în pauza concursului lor, iar pe lângă OSB-urile pentru Tagging, mai era unul pus deoparte la care vedeai constant copii mici – uneori împreună cu părinții lor – învățând să deseneze și ei.
Concurenții au fost din toată țară, Karoz, câștigătorul menționat mai devreme, fiind un băiat de 14 ani care a venit singur cu trenul din Bacău și a rupt atât de tare încăt Macanache i-a dat geaca de pe el la final de concurs să-și dea tag-ul pe ea.
Iar după ce s-a terminat toată șmecheria principală, OG-ii care au jurizat s-au băgat și au dat o bombă mare de tot ca să le inspire copiilor care au participat nivelul pe care trebuie să-l depășească.
Planurile pentru următoarea ediție sunt deja în lucru, iar deși nu vă putem povesti detaliile pe care le-am primit de la Patrick, Nica și Bilă, nivelul o să crească semnificativ din nou.
Pentru noi, Tagging Uprising e o poveste care arată cât de frumoasă poate să fie o manifestare reală a culturii din care facem parte, făcută pentru a o împinge mai departe și a o ajuta să se dezvolte odată cu următoarea generație de artiști care apar.
Nu vezi foarte des personaje din colțuri atât de diferite ale culturii împreună în același loc ca să sprijine o singură formă de artă, iar acum că am participat la genul ăsta de eveniment în 2025 tot ce sperăm e că o să vedem din ce în ce mai multe.
Update: De când am lansat articolul inițial, KRCKBRND a pus spre vânzare tricourile de la prima, a doua și a treia ediție de concurs pe site-ul lor.
