Hai că au trecut atât de multe săptămâni de când am anunțat că facem Top 5-urile astea și că ne oprim din scris încât deja și nouă ne e jenă să le mai scoatem, da’ ne facem datoria oricum și revenim și cu ultimul dintre ele.
Atunci când am început CURENT împreună cu Focă, ne imaginam rolurile noastre destul de diferit față de cum s-au așezat de fapt, în ideea în care eu nu-mi doream deloc să scriu articole și voiam să mă ocup de orice altceva decât de scris propriu-zis.
Până am ajuns să lansăm primul articol, nu doar că am început să scriu și eu, ci cumva am ajuns să fiu ăla care mai și editează tot ce au scris alții și se asigură că avem o voce cât de cât unitară și un ton lejer în fiecare articol.
Astea fiind spuse, m-am chinuit rău să aleg 5 articole din toate pe care le-am publicat pentru că sincer nu e unul de care să nu-mi fie drag și din care să nu fi plecat cu ceva.
Ca să simplific situația, am decis că “top 5 articole care mi-au dat-o” pentru mine va fi top 5 articole în care simt că am putut să arăt lumii fix lucrurile care-mi plac mie cel mai mult și oamenii care m-au influențat cel mai mult în viață, așa că începem fix de unde am început și eu să mă învârt pe bune.
E posibil să-mi iau lăcheală mare că pun problema așa, dar dacă nu exista casa lui Remus și nu ne primeau el, Emi și Carla în ea tot timpul, nu făceau un studio în ea și nu puneau un PS vechi în studio, eu cred că scena de artă underground/urbană din România ar arăta destul de diferit în ziua de azi.
Deja am povestit mult în articol, dar ca mic rezumat, dintre lucrurile care s-au întâmplat aici sunt: creația parțială măcar a celui de al doilea album Alex și Tugay, aterizarea în București a lui supernOva, creația hit-ului mondial “Calificat” (încă îl căutăm pe Birkin dacă știți ceva de el), organizări de On The Block-uri și extrem de multe conexiuni între oameni.
Eu personal aici veneam în fiecare zi în perioada în care am început să mă ocup serios de video-uri (în afară de CURENT, ocupația mea principală e producție video).
Dacă nu eram adus de Alex și Tugay la Remus, Emi și Carla acasă nu îl cunoșteam pe Tre și n-ajungeam apoi mai departe la Bilă și Koma de la KRCK, despre care vă povestesc mai multe imediat, și sigur nu începea să se planteze sămânța care a devenit CURENT.
Am povestit de locul în care am început drumul care a dus la CURENT, dar la KRCKBRND la sediu e locul în care am prins aripi pe bune și am învățat că dacă vreau să construiesc ceva e de tras.
Pe scurt, am ajuns acolo dus de Tre frm da mfn Bity să fac niște clipuri pentru Young G, ca apoi, după ce l-am cunoscut pe Tupeu, care era pe atunci managerul Young G, să mă prezinte și lui Bilă și lui Koma și să încep să stau toată ziua în fiecare zi cu ei pentru câteva luni bune.
E, cât am stat pe acolo, fiecare dintre Tups, Bilă și Koma m-au învățat despre tot ce înseamnă să fii conștient de unde vin influențele artei pe care o consumi și o faci în ziua de azi, să lucrezi cu artiști și entertaineri și echipele lor și efectiv ce înseamnă să fii bărbat cu adevărat, să ai coloană, respect și să îți vezi de treabă.
Am trăit câteva din cele mai frumoase momente din viață pe la KRCK și din păcate pe acolo m-au prins și câteva din cele mai proaste situații în care m-am băgat.
Desi puteam lăsa anumite lucruri mai bine pe finalul timpului pe care I-am petrecut acolo, până în ziua de azi Bilă e unul din singurii oameni care mă încurajează constant, mă sprijină in orice proiect și mă sfătuiește în tot, inclusiv atunci când vine vorba de direcțiile în care împingem CURENT.
Dacă până acum am vorbit de influențe pozitive și cum am pornit CURENT, acum e momentul să povestim și despre cei mai mari ratați pe care îi cunosc: Alex și Tugay.
Alex e ultimul om, nu-mi place muzica lui și nu mi-a plăcut vreodată și n-am postat niciodată pe story despre cum e cel mai bun artist din România, iar Tugay dacă nu e ultimul, e penultimul, nici măcar nu e cetățean român și se îmbracă cel mai urât din lume.
Cu toate astea, îi iubesc mult pe amândoi și le sunt mega recunoscător că m-au primit pe lângă ei acum 5-6 ani când terminam facultatea și nu știam de unde să încep să cunosc lume și să fac filmări.
Alex și Tugay sunt cei mai certified artiști underground din țară, altfel n-ai cum să-i descrii.
N-au cele mai mari numere și n-apar pe la radio sau pe la festivaluri și baluri, dar absolut fiecare om care e cineva în muzică în ziua de azi poate să-ți zică exact unde era când au lansat “Nu Mă Judeca Frate – Nu Mă Uita Frate 3” și care e piesa lor preferată de pe album.
Mai mult de atât, Alex e cel mai mare critic al revistei CURENT de când am lansat-o noi prima oară și ne zice de fiecare dată când i se pare că o postare arată prost, deci el e parțial responsabil pentru fiecare îmbunătățire pe care am făcut-o vreodată, mai ales pentru faptul că, după ce a citit unul din primele noastre articole ever, despre albumul “ÎBZOSFB” al lui Calinacho și s-a pișat așa de tare pe cum l-am scris încât ne-a forțat să scriem cum o facem acum.
Sincer înainte să încep să scriu top 5-ul ăsta am încercat să-mi impun să nu fie deloc despre prieteni de-ai mei, dar dacă l-ați citit până aici și din întâmplare mă și cunoșteați dinainte probabil v-ați dat seama deja că am eșuat dramatic.
Interviul pe care l-am luat Oanei și lui Radu e singurul articol pe care l-am făcut vreodată la CURENT complet neplanificat.
Practic, articolul ăsta s-a întâmplat pentru că după ce am fost la ei acasă într-o seară și am povestit fix despre media, jurnalism de căcat și întrebări de scandal, a doua dimineață, o publicație căreia trebuia să îi dea un interviu le-a trimis niște întrebări fix cum am descris și i-a lăsat cu amarul în gură.
Articolul ăsta ne-a făcut cumva pe mine și pe Focă să înțelegem mai mult ca din oricare altul că atunci când vorbim cu cineva și ne ambiționăm să le punem poveștile pe hârtie ne asumăm faptul că modul în care îi citește lumea la noi e și modul în care îi va percepe pentru mult timp.
La suprafață pare că e nu pare mare chestie și că doar trebuie să zici adevărul când scrii, dar atunci când îți pui problema faptului că vorbești cu o femeie care are doi copii care vor citi într-o zi ce ai scris despre mama lor și cu iubitul ei care și-a luat-o din toate părțile pentru simplul fapt că e cu ea și te gândești puțin la câte lucruri neadevărate s-au scris deja despre ei, începi să-ți pui altfel problema.
Îmi pusesem atâtea probleme legate de a scrie articolul ăsta bine pentru ei încât atunci când le-am luat interviu am uitat tot ce voiam să-i întreb de cum am dat start înregistrării pe telefon, dar pentru ei sunt doi dintre cei mai calzi și chill oameni pe care i-am cunoscut vreodată nici n-a mai contat.
Deși articolul a ieșit epic și eu personal am învățat super multe despre ce înseamnă viață de cuplu când ești din lumea în care ne învârtim noi, sincer am avut emoții atât de mari înainte să iau interviul și să scriu articolul încât l-am amânat de câte ori s-a putut și n-am zis niciodată, nici lui Radu și nici Oanei, până acum de ce.
Am făcut articolul, le-am spus poveștile de viață, sper, cât mai aproape de realitate și am avut șansa să schimbăm percepția lumii asupra lor puțin (pentru că sincer, Radu și Oana sunt oameni foarte buni și foarte calzi) și, deși n-a observat nimeni, ne-am demonstrat nouă intern că dacă scrii ceva sincer și o faci cum trebuie poți să faci la fel de multe like-uri ca și publicația care face titluri cu “Iubitul Oanei Matache omoară șobolani în parcare la Mega”.
E, ăsta a fost un articol adevărat, tată, și a fost și primul nostru articol “viral”.
Când s-a scris acest articol, CURENT exista de o lună, n-aveam încă un ton foarte clar al revistei, n-aveam încă un plan de cum abordăm subiecte, eram doar pe vibe, iar vibe-ul acestui articol sincer a fost că mie și lui Focă ne era dor rău de tot de era 2012-2016 în care existau Eroilor Mafia, Slatina Skate Crew, Skating The Fish, Street Heroes și tot ce se mai întâmpla pe atunci.
Fiind complet la începutul publicației, ne gândisem că trebuie să tratăm fiecare articol pe care îl scriem pe un subiect ca fiind prima dată când cititorul nostru vede orice scris pe subiectul ăla și să îl introducem cât mai general, apoi să intrăm în detalii în articole viitoare.
Dat fiind că în skatepark noi am fost skateri, atunci când am scris despre sporturi extreme prima oară am făcut-o cu un focus foarte mare pe skate și cu puțin bike piperat pe deasupra din cauza prieteniei cu niște bikeri care ne puteau da context câtorva eventuri din perspectiva lor ca să le punem în articol.
Având pe atunci 2-300 de followeri, ne-am gândit că e un pas micuț neobservat și că o să avem multe șanse să intrăm în detaliu despre fiecare sport din skatepark până apucă lumea să audă de noi.
N-a existat vreodată să greșim mai tare. În primul rând, ne-au sărit toți rollerii în cap că n-am scris și despre ei. Apoi ne-au sărit bikerii că abia i-am menționat și că am făcut-o prost. Apoi ne-au sărit skaterii că n-a dispărut nimeni și nu știm despre ce vorbim.
Pe noi nu ne-a descurajat asta și nici nu ne-a speriat.
Sincer, ne doream atât de tare să se întâmple ceva prin skateparkuri și doar să fim noi out of sync, fiindcă fuseserăm fiecare plecați pe la facultăți, încât ne-a motivat și mai tare reacția asta.
Cumva, articolul ăsta reprezintă cel mai mult dintre toate de la ce a pornit CURENT și anume de la dorința mea și a lui Focă de a vedea că lumii îi pasă de ce se întâmplă în comunitățile urbane din țară.
Noi știam din start că n-o să sară nimeni să ne dea bani că scriem despre ele, dar credeam că nici n-o să îi pese cuiva dacă o facem, până nu ne facem o reputație.
Articolul ăsta ne-a demonstrat că de fapt e plin de oameni activi în comunitățile astea și că fiecare din ei abia așteaptă să vadă material calitativ despre ce îi place.
Cea mai grea parte din a intra în pauza asta de articole e vinovăția pe care o simțim că nu mai suntem noi ăia care să pună pe hârtie tot ce faceți voi.
Indiferent când și sub ce formă ne întoarcem noi, sperăm că v-am arătat că dacă faceți lucruri lumea o să observe și că dacă vrem cu toții să ne creăm oportunități din ce facem nu trebuie decât să ne punem la treabă.
